Musafir: Ioana Poterașu și întâlnirea cu tărâmul mult visat (1)


Am un material special, în două părți, în rubrica Musafir, căci Ioana a acceptat să ne împărtășească din aventura ei indiană:

  1. Spune-ne cu ce ocazie ai călătorit recent în India.

Am călătorit în India în noiembrie 2018 cu ocazia… împlinirii visului din copilărie. De pe la vârsta de 6 ani am început să fiu atrasă de India și simțeam de destul de mult timp că este momentul să ajung acolo. Și iată că am reușit.

  1. Cum ți-ai organizat călătoria? Ai ales o agenție sau ai preferat să fii propriul tău stăpân?

Am avut foarte multe încercări de organizare, însă, în final, printre alte câteva propuneri de care nu eram sigură, am ales să mă alătur unui pelerinaj spiritual organizat nu printr-o agenție, ci printr-o doamnă care a întreprins multe astfel de călătorii acolo. Programul grupului în această excursie cuprindea două săptămâni, însă eu am petrecut doar una alături de ei, în Delhi șiVaranasi, urmând că pe cealaltă să mi-o petrec în Rajasthan cu “familia mea indiană”.

  1. Cât ai stat?

Am stat 2 săptămâni și chiar dacă la început eram bulversată și copleșită, la final nu mi-aș mai fi dorit să mă întorc, sau cel puțin, nu așa curând.

  1. Plimbă-ne puțin prin locurile pe care le-ai vizitat.

Să începem cu Delhi. Este un oraș imens, modern și palpitant, cu destule locuri istorice de vizitat și chiar foarte frumos. Am petrecut puțin timp acolo și nu vă pot spune foarte multe. Am vizitat templul Akshardham, un templu nou construit care are și rol de entertainment. Cu alte cuvinte, este templu, muzeu, loc de plimbare, foodcourt și, mai presus de toate, locul unde are loc seara un spectacol de lumini și jocuri de apă care îți taie răsuflarea. Despre Delhi, însă, trebuie să aveți în vedere stadiul de poluare în care se află. Aerul nu este greu de respirat, însă permanent se simte un miros destul de ciudat și oarecum deranjant. Orașul are multe zone curate, zone mai puțin curate, iar periferia este de-a dreptul jalnică. Dar, acesta este Delhi, și cu bune, și cu rele!

Agra – iarăși un loc unde nu am petrecut mai mult de 12 ore. Agra a fost haotică și destul de urâtă (nu știu de ce am folosit forma feminină, sună feminin) până am ajuns la Taj Mahal. Cu toată marea de turiști, și indieni și străini, mausoleul s-a șimțit că o oază de liniște în orașul haotic. Atracția principală a Indiei, este într-adevăr spectaculos, iar arhitectura splendidă, din marmură albă, o adevarată bijuterie regală. Exteriorul este mai frumos decât interiorul, cel puțin cât am apucat să văd, însă nici cele două moschei din laterale nu trebuie neglijate, și ele au o arhitectură aparte, specific islamică, cu multe decorațiuni și arcade.

Următoarea și ultima oprire cu grupul, pentru mine, a fost Varanasi. Recunoscut pentru încărcătura sa energetică puternică, pentru sacralitatea datorată râului Gange și pentru ritualurile săvârșite aici, Varanasi este, într-adevăr, un loc magic. Lăsând la o parte mizeria obișnuită în India și haosul care mi s-a părut cel mai copleșitor aici, Varanasi merită văzut. Este de vis să faci o plimbare la apus cu barca pe Gange, sau șocant și puțin înfiorător să vezi crematoriul. Și aici arhitectura este frumoasă, iar străduțele care duc la râu, întortocheate și interesante (aviz amatorilor, nu vă încălțați în sandale sau pantofi decupați!).

În timpul în care am stat în Varanasi am fost și într-un orășel din apropiere – Sarnath – faimos pentru templele și stupele buddhiste. Aici am petrecut o după-amiază relaxantă, vizitând temple și muzee și bucurându-ne de o înghețată cremoasă și aromată, servită într-un suport de lut pe care l-am și păstrat.

Iar de aici a început adevărata mea aventură în India. M-am despărțit de grup, am luat avionul și am mers în Jaipur, care, până acum, este locul meu preferat din tot ce am văzut. Acolo m-am întâlnit cu câțiva prieteni indieni care mi-au ușurat toată organizarea. Pe scurt, ne-am întâlnit într-o dimineață, ne-am urcat pe motocicletă, și am petrecut o zi extraordinară în Jaipur. Țin să menționez că a fost prima dată când m-am urcat pe motocicletă, fără nicio avertizare în prealabil, însă a fost de vis, super palpitant și sentimentul libertății supreme. Împreună, am vizitat celebrul și giganticul Amer Fort, care, din nou, are o arhitectură superbă. În general, forturile sunt așezate pe culmile dealurilor, ceea ce le conferă un aer și mai de poveste. Dovadă stă Nahargarh Fort, unde, pe lângă arhitectura bogată, atât în interior cât și în exterior, am văzut apusul care părea să fie dintr-o altă lume. Răsăriturile și apusurile în India sunt speciale, au o energie anume. Am vizitat și Hawa Mahal, iar ziua s-a încheiat cu dans și o plimbare pe motocicletă noaptea, în vântul rece și printre luminițele de Diwali, pe pasarele și pe cele mai largi bulevarde din oraș. A fost sublim și una din cele mai frumoase zile din viața mea.

Am luat trenul a doua zi-o adevarată provocare din cauza aglomerației – și am ajuns în Alwar unde primul lucru pe care l-am facut a fost să o iau în brațe pe mama – da, pe mama mea indiană. Dacă până atunci fusese de necrezut faptul că eram în India, deși trecuse o săpămână și jumătate, a devenit și mai de necrezut când am ajuns la ei acasă. Cred că uimirea era mutuală, fiindcă nici unii nici alții nu puteam spune foarte multe, ne zâmbeam doar cu iubire și căldură. În Alwar am vizitat Bala Kila, un palat chiar în vârful dealului, de unde priveliștea asupra întregului oraș este încântătoare. Mai frumos de atât a fost drumul cu scuterul până acolo – un drum care șerpuia dealul, în lumina soarelui de amiază, cu un vânt răcoros zburându-mi părul și cu aerul cristalin. La coborâre, am mers la Moosi Maharani Ki Chhatri – adică umbrela reginei – un loc cu multe foișoare de jur împrejurul unui bazin cu apă, iar lângă un templu dedicat zeului Hanuman. Și aici arhitectura specifică zonei și-a dezvăluit splendoarea.

O ultima călătorie a fost cea întreprinsă până în satele din zona Bharatpur – Kheri și Kumer. A fost fascinant să văd femeile care își țineau ghoonghat-ul (pallu-ul saree-ului) peste chip când ieșeau din case. Mi s-a explicat că este un gest în semn de respect. În sat, diferențele sunt și mai mari. Spre exemplu, sunt anumite familii în care femeile locuiesc într-o casă, iar barbații în alta, pentru a le fi mai confortabil să iși desfășoare activitățile zilnice. Cât timp am stat aici nu am văzut neapărat ceva, m-am plimbat pe câmp și pe străduțe și am observat stilul de viață atât de liniștit al oamenilor. În sat e liniște, dar totuși e și un freamăt al vieții. E o liniște plăcută, mai ales la apus sau la răsărit, pe acoperiș, cu vocea păunilor pe fundal.

  1. La ce activități deosebite ai participat?

Cât timp am fost în Varanasi, fiecare seară împreună cu grupul o petreceam luând parte la Ganga Aarti, un ritual dedicat mamei Ganga, și nu numai. Spun asta fiindcă printre cântecele auzite în cadrul ritualului, am auzit și cântece dedicate lui Shiva, sau lui Krishna și Radha. Muzica este divină și te înveselește imediat. Mai mult, are și un efect profund spiritual. Înainte de ceremonia propriu-zisă, contra unei sume de bani, turiștii pot lua parte la Pooja alături de preoți. Mi-a venit și mie rândul într-o seară să săvârșesc această rugăciune și a fost un sentiment înălțător, fiindcă de mult îmi doream să fac așa ceva. După aceea a urmat cermonia, care pe mine, mai ales în acea seară, m-a introdus într-o stare meditativă profundă, ceva ce nu mai șimțisem înainte. Sub 7 umbrele, pe 7 piedestale, stau cei 7 preoți și fac diferite gesturi cu diferite obiecte. Spre exemplu, la un moment dat rotesc bețisoare parfumate în aer pentru a-l purifica. Toate aceste gesturi sunt făcute rotindu-se, pe rând, către cele 4 puncte cardinale, pentru a purifica și binecuvânta întreaga lume. La un moment dat, în timpul ritualului, pe lângă muzica live, câțiva oameni din public trag de niște clopote în sincron, acestea fiind câte 2 în dreptul fiecărui preot. Sunetul a 14 clopote este divin și parcă îți șimți trupul și sufletul vibrând odată cu ele.

De la Ganga Aarti, trecând la ceva mai pamântean, în penultima mea zi în India am participat la un ritual de nuntă în Alwar. Nu îmi amintesc cum se numea, însă presupunea ca femeile din partea miresei să meargă ținând vase pe cap și cântând până la casa mirelui pentru a le umple cu diferite obiecte, pentru ca apoi să le aducă înapoi la casa fetei. Dar, înainte de asta, s-au oprit pentru a cânta, a dansa și a face glume. Pot spune că am petrecut o după-amiază amuzantă “cu fetele”. Ajunși înapoi la casa miresei, am mâncat și am vorbit preț de câteva ore bune.

  1. Ai prins vreo sărbătoare? Cu ce impresie ai rămas?

Am fost în India în perioada 4-18 noiembrie și am prins festivalul luminilor – Diwali. Artificii, pocnitori. Lumini peste tot. Rangoli. Afișe cu oferte la magazine și vânzători de candele peste tot. Multă veselie și spirite voioase. Cam așa pot descrie Diwali. Regret că nu l-am sărbătorit mai bine, însă data viitoare cu siguranță mă voi bucura din plin.

Vă las în compania unei melodii tare dragi Ioanei, care să țină loc de pastilă anti-plictis până la partea a doua.

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: