Filmul momentului: ITTEFAQ (1969)


recenzia nr. 152

Îmi dau seama ce impact deosebit trebuie că a avut asupra minții spectatorului o poveste atât de încurcată precum aceasta, la sfârșitul anilor ’60. Desigur, jocul actoricesc se înscrie în regulile vremii, deci puțin cam mult pentru gusturile mele în anumite momente. Cu toate acestea, atât Nanda – în rolul lui Rekha – cât și Rajesh Khanna, interpretându-l pe Dilip Roy, sunt de senzație.

Povestea e una încurcată și de multe ori ți se pare că ceva e în neregulă cu măcar unul dintre personaje. Dilip Roy, un pictor absorbit de munca sa, se mânie din cale-afară când soția îi distruge un tablou într-un acces de furie și dezamăgire că soțul preferă munca și nu timpul în compania ei. Se lasă cu o crimă și reținerea lui Dilip, care dă semne vădite de nebunie. Profitând de ocazie, Dilip scapă din spitalul de psihiatrie unde fusese trimis pentru tratament și se refugiază în casa unei necunoscute, Rekha, o femeie ce-și aștepta soțul acasă dintr-o călătorie.

Cum întreg orașul era în stare de alertă din cauza evadării criminalului, Rekha era pe punctul să închidă ferestrele și ușile locuinței, după indicațiile vocii de la radio, însă era deja prea târziu; Dilip pătrunsese și urmau să-și petreacă ore bune împreună, Dilip scăpând, de fiecare dată, ca prin urechile acului după vizitele polițiștilor. Acesta va descoperi un secret surprinzător care va schimba direcția întregii povești. Se va dovedi în cele din urmă vinovăția lui Dilip? Ce secret îngrozitor descoperă acesta? Ce rol joacă Rekha în toată povestea? Cu siguranță veți fi uimiți să descoperiți adevărul.

Marele minus, pentru mine, a fost lipsa seriozității autorităților în investigație; cercetarea se petrece în casa Rekhăi și-am avut constant senzația că polițiștii și procurorii s-au reunit pentru o șezătoare, cu tutun și băutură, voie bună și glume, marele absent fiind fusul (cu fuiorul). Se putea și mai bine.

În orice caz, e un film ce merită văzut, iar stilul de continuă adăugare a detaliilor și umflarea punctului culminant fac pelicula palpitantă. Muzica e inexistentă, compensând doar fundalul; deși obișnuită cu multitudinea de cântece, nu le-am simțit lipsa, aceasta fiind acoperită de acțiune.

Recomand să vedeți, după acest film, remake-ul lui din 2017.

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: