Filmul momentului: 102 NOT OUT (2018)


recenzia nr. 148

parte din aniversarea de 8 ani a blog-ului

Cu drag și bucurie îmi amintesc ziua când am văzut prima dată acest film; să descopăr o bijuterie printre atâtea pelicule cu nume mari și strategii de marketing agresive, dar fără substanță, e de-a dreptul o minune. Și acum mă încearcă aceleași emoții care m-au străbătut în timp ce-am urmărit povestea lui Babulal și-a tatălui său, Dattatraya.

Cele două personaje, în jurul cărora se învârte narațiunea, sunt savuroase: Babulal, în vârstă de 75 de ani, e un boșorog cu o suită interminabilă de bizarerii și tabieturi, frici și obsesii; e bătrân la trup, dar mai ales la suflet, căci, spune tatăl său ”vârstnic e cel care se teme nu numai de moarte, ci mai ales de-a trăi cu adevărat”.

Dattatraya, în schimb, e diametral opus și la cei 102 ani ai săi, se ține de parcă n-ar fi trecut mai mult de un sfert de veac peste el. Activ, vesel, glumeț, deschis la nou, îi place să experimenteze; totuși, nu face excese (culinare, de pildă), căci sănătatea trupului, la o vârstă înaintată se întreține prin cumpătare – privitul e de-ajuns să bucure simțurile.

Și cum lui Dattatraya îi plac ideile năstrușnice (dar și provocările), îi surprinde, într-o zi, pe cei ai casei – Babulal și Dhiru, amicul-complice la năzbâtiile sale – cu un anunț: dorința de-a intra în Cartea Recordurilor drept cel mai longeviv om, întrecându-l pe actualul deținător al recordului, un chinez. Interesându-se pe internet cu privire la sfaturi pentru longevitate, e absolut sigur că nu mai poate locui cu fiul său în condițiile date fiindcă a fi înconjurat de ursuzi și persoane fără chef de viață va însemna un sfâșit grabnic. În lumina acestor informații, Dattatraya s-a gândit la soluția perfectă: un azil unde Babulal să-și petreacă restul zilelor în liniște (unde mai pui c-ar însemna un nou record: primul tată care-și trimite fiul la azil).

La auzul acestora, Babulal tună și fulgeră, mai-mai să-l ia cu leșin, hotărât să nu cedeze înaintea încăpățânării părintelui său excentric. Dar, ce să vezi, tatăl își cunoaște temeinic fiul, astfel că a pregătit și-o alternativă: ”faci ca mine, sau te fac pachet” – o serie de provocări și teste, menite să-l reconfigureze pe Babu și să-i trezească acestuia pofta de viață.

Vă las pe voi să descoperiți ghidușiile tatălui și câtă ingeniozitate zace într-un bătrânel cu mintea brici. Gata, deja v-am povestit prea multe, acum să vă mărturisesc de ce mi-a plăcut atât de mult filmul: motorul din spatele întregii șarade este, de fapt, unul trist, comedia de la suprafață reprezentând o pregătire de predare a ștafetei, de data aceasta fără sprijin în viitor.

Am învățat că fiecare om are o poveste (deseori ascunsă, bine pitită în unghere întunecate, uitată de lumina Soarelui și de individul însuși). Uneori, uităm atât de profund de noi, de plăcerile de odinioară, de bucuriile simple, de întâmplările care ne animau, că ne pierdem în iureșul cotidian și după o viață de trudă, la apus, ne privim în oglindă și exclamăm cu uimire: ”tu cine ești?”. Afișăm seriozitate și inteligență, cu care ne mândrim nespus, căci sunt produsele experienței acumulate, dar cu prima ocazie, ne răstim la primul întâlnit pe stradă sau în mijlocul de transport în comun pentru că ne-a deranjat ”energia”, pe fereastră zburând și seriozitatea și inteligența; în locul lor, aterizează nerăbdarea, regretul, frustrarea și neîmplinirea. Neîmplinirea e boală grea, după cum ne arată și Babulal, dar nu e incurabilă, așa cum credea acesta la început. Dacă inițial Babu e chinuit de amintiri amare ale tinereții, măcar în ultimul ceas are puterea să pună altele dulci în loc, să înece amăreala într-o ploaie de lapte și miere. Cred cu tărie că omul are mereu posibilitatea de-a alege: concentrarea pe ceea ce-a fost rău sau bucuria de-a retrăi ce-a fost frumos. În funcție de alegerea făcută, amarul sau dulcele-l vor scălda în toamna vieții (desigur, nu sunt absurdă, cu toții avem zile bune, dar și proaste; arta constă în a ne antrena mintea să ne asculte atunci când e pusă pe harță și să ne fie alături cu pozitivul, nu negativul întâmplărilor).

Revenind la istoria personală a fiecăruia, ne-ar fi mult mai bine dacă am avea răbdare și-am comunica mai eficient și mai mult, căci lipsa cuvintelor nu ne ferește de nefericire (tăcerea nu e întotdeauna filosofică). Chiar și când o situație pare fără ieșire ori speranță, omul se poate salva sau poate fi salvat, iar filmul acesta e dovada vie. Istoria lui Babulal e una deosebit de emoționantă și e sinonimă cu soarta multor bătrâni ai lumii. După ce zboară din cuib, copiii se cred stăpâni atotputernici, de parcă s-ar fi născut atotștiutori, viața părinților lăsați în urmă scurgându-se monoton, dureros de încet, într-o perpetuă așteptare. Regretele sunt, adeseori, tardive deoarece timpul pierdut e irecuperabil. Sunt conștientă că nu toți părinții merită recunoștința odraslelor, dar totuși le-o datorăm, în ciuda tuturor divergențelor, pentru decizia de a ne da viață. Iar dacă o relație decentă este imposibilă, o despărțire înainte de-a se ajunge la vorbe de ocară este cea mai înțeleaptă soluție, un loc de ”bună ziua/mulțumesc” ajutându-ne să îndurăm apăsarea timpului mai ușor.

Multe lacrimi mi-a smuls povestea, jocul actorilor de mare talent, sensibilitatea, realismul și actualitatea întâmplărilor. E una dintre bijuteriile ascunse ale anului 2018, iar dacă l-am văzut de 2 ori în 2 zile, înseamnă că merită să se înscrie pe lista mea de filme de excepție. Dacă vă plac peliculele sensibile, vă promit că n-o să vă plictisiți.

Vizionare plăcută și aștept cu interes opiniile voastre!

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: