Filmul momentului: MISSING (2018)

recenzia nr. 146

Am sperat ca filmul să-mi ofere suspans și-o poveste întortocheată; mi le-a servit pe ambele cu vârf și îndesat.

Încă din primele minute ale peliculei, sentimentul de ”ceva e putred în Danemarca” nu mi-a dat pace nici o clipă – suspiciunea mea s-a adeverit după multele aventuri ale personajelor principale. Cu toate că mi-am dat seama devreme că lucrul nelalocul lui va avea un impact serios asupra poveștii, celelalte ițe încurcate au fost, de fapt, cele care au afectat curgerea evenimentelor.

Sushant și Aparna ajung într-o destinație de vacanță de vis, dar planurile lor sunt date peste cap în clipa în care remarcă dispariția micuței Titli. Toată energia și atenția lor se va concentra pe găsirea copilului, iar parcursul desfășurării acțiunii scoate la iveală o țesătură de minciuni și secrete. Oamenii legii își dau silința să-i ajute pe cei doi, dar își dau seama că lucrurile nu stau deloc precum li se arată – Sushant are serios de suferit pe de urma adoptării comportamentului ciobanului (din folclorul românesc) care strigă mereu ”lupul” care nu e nicăieri de găsit, până când, la adevărata venire a animalului, nu-l mai crede nimeni.

Deși deznodământul nu e neapărat surprinzător, căci treptat spectatorul primește destule indicii cât să priceapă încotro se îndreaptă lucrurile, totuși, atunci când se dezvăluie înaintea ochilor, sentimentul de nerăbdare se combină cu suspansul și uimirea. Punctul forte al sfârșitului este finalul deschis, unde ne putem imagina și țese tot ceea ce ne trece prin minte (și chiar spera la o continuare).

Pentru mine, a meritat fiecare minut, chiar dacă unora li s-ar putea părea un film lent și plictisitor. Răbdarea mi-a fost răsplătită. Nu cred că mai e nevoie să subliniez cât de bine au interpretat Manoj și Tabu personajele principale.

Nu uitați, secțiunea de comentarii așteaptă contribuția voastră (opinii, întrebări, nelămuriri).