recenzia nr. 143
Armaan Ali, un șofer muncitor primește vestea concedierii cu mâhnire, deși e conștient că vina îi aparține; totuși, încearcă să-l îmbuneze pe șef povestindu-i pățăniile sale, poate-poate îl va ierta.
Astfel, începe aventura noastră ca martori la frământările lui Armaan Ali: un sat pitoresc de lângă Hyderabad se confruntă cu o secetă îndelungată, iar Armaan și fiica sa Muskaan hotărăsc că o fântână le-ar fi de mare ajutor; odată ce solicită sprijinul statului, căci singuri nu și-ar fi permis o asemenea construcție, se găsesc în mijlocul unui cerc vicios de corupție – șpăgi, minciuni, falsuri, promisiuni deșarte.
Până când într-o zi le ajunge cuțitul la os și refuză să părăsească secția de poliție până când nu li se înregistrează plângerea pentru furtul fântânii. Da, și oamenii legii au zâmbit și i-au luat peste picior pe cei doi, doar că nici prin gând nu le-ar fi trecut ce proporții epice avea să capete întreaga situație: miniștri, funcționari, polițiști, chiar și fotografi au fost treziți din adormire și forțați să ia atitudine.
Dacă va fi sau nu găsită fântâna furată trebuie să descoperiți voi. Adevărat, filmul nu prezintă acel farmec magnetic sau încântarea vizuală pe care o oferă peliculele comerciale, dar cu siguranță nu lasă spectatorul indiferent. Contribuția diverselor personaje secundare la desfășurarea acțiunii este savuroasă, comicul destinzând puțin atmosfera, iar limbajul cu înflorituri locale (dialectale) e un deliciu.
PS: titlul cu dublu sens este extrem de ingenios (vezi polisemia lui ”well”).
Comentarii recente: