Experiment: Recenzie serialul KALBIMDEKI DENIZ (2016-2018)


PRECIZARE: Această recenzie face parte din noua rubrică ”Experiment”, unde voi posta recenzii ale altor producții cinematografice decât cele Bollywood sau indiene din celelalte zone. Mi-am propus să îmi lărgesc perspectiva, să cunosc și alte industrii, mai cu seamă cele cu iz oriental. Aștept sugestii și recomandări.

recenzia nr. 4: Kalbimdeki Deniz (2016-2018) – producție turcească; nr. de episoade conform Turciei: 60; nr. de episoade conform României: în curs de difuzare – difuzat în România de Happy Channel

Lăsându-mă dusă de valul explorării, am descoperit serialul întâmplător, odată cu difuzarea pe Happy Channel. M-a prins aproape instantaneu, povestea fiind interesantă, iar actorii foarte buni. Și de-ndată ce m-a cuprins febra curiozității, între mine și descoperirea soartei personajelor n-a mai stat nici bariera lingvistică (n-am studiat turcă niciodată, dar ce face un serial bun din om!) – am făcut un maraton de câteva săptămâni pentru a ajunge cât mai repede la final (și unde mai pui că finalul e unul fericit!!!). Este serialul meu preferat până în acest moment (știu, n-am văzut multe seriale turcești, dar având în vedere că majoritatea sunt atât de saturate de violențe, crime, comploturi etc. că ți se oprește mintea-n loc, aici e mai cu măsură – deși a doua parte, cam de la ep. 30-35 încolo, e mult mai întunecată decât prima).

Să vă spun două vorbe și despre poveste: în principal, surprinde dragostea sub toate formele ei – de la relația dintre soț-soție, iubirea bunicilor pentru nepoți, grija părinților pentru copii, pasiuni adolescentine etc. Dar pe lângă acestea, serialul reliefează întâmplări din ale vieții valuri (că tot e cu marea în titlu; deniz = mare) – invidii, răzbunări, încrederea sau lipsa de încredere în oameni, omenia și opusul ei, căsătorii aranjate după datini și consecințele lor, oameni înrădăcinați în tradiții culturale și sociale care nu se mai înțeleg cu prezentul (nici oamenii și nici tradițiile!), greutățile imigranților, secrete de familie și cât de apăsător poate deveni trecutul, mai ales când te ajunge din urmă atunci când te aștepți mai puțin – și lista poate continua. Lecțiile de responsabilizare nu lipsesc, indiferent de vârstă; niciodată nu e târziu să înveți că tu faci parte dintr-o comunitate cu anumite reguli și dacă îți dorești să primești cev, trebuie să dai ceva în schimb. Mi-ar lua zeci de pagini să expun aventurile personajelor și învățămintele rezultate din pățaniile lor, dar cred că am enumerat suficiente teme cât să vă faceți o idee dacă e pe placul vostru.

Câte ceva și despre personaje:

Familia Öztuna: Alihan, tatăl care pare un model de responsabilitate în societate, decide subit că are nevoie de-o schimbare, mințindu-și soția, pe harnica și iubitoarea Deniz, că problemele cu care se confruntă sunt temporare și că-și va da silința să le rezolve. Copiii, Ece (17 ani) și Ozan (6 ani), sunt obișnuiți cu un nivel înalt de trai, cu bani și distracții la discreție, iar atunci când vor da de greu, palma dată de viață îi va ustura serios. Noroc cu ajutorul bunicului Mehmet, tatăl lui Deniz, pe umărul căruia femeia-și poate sprijini capul inundat de întrebări fără răspuns, temeri și nesiguranțe.

Mirat Yavuz: omul care știe totul despre cai, pare retras, serios, misterios. Nu vorbește mult, dar când o face, slovele-i sunt cu greutate și pline de subînțeles, dar și învățăminte – doar să ai urechi să auzi și minte să procesezi. Trecutul său e învăluit într-o ceață deasă, iar reîntâlnirea cu casa în care și-a petrecut copilăria îi rezervă surpriza vieții.

Veți descoperi o sumedenie de personaje, care mai de care mai interesante, unele delicioase de-a dreptul (cum să nu o menționez pe irepetabila Fikriye!)

Ceea ce mi-a plăcut enorm la acest serial, dincolo de poveste, distribușie și muzică, e faptul că personajele sunt complexe, evoluează, decad, au temeri sau trec prin momente de cumpănă ori de fericire și huzur (a se înțelege în sens turcesc, de liniște). Nu sunt deloc statice și au o doză excelentă de realism (bine, ca în orice ficțiune, pățesc lucruri incredibile din care ies fără vreo zgârietură uneori) – nu sunt, totuși, supereroi, niște roboți bine construiți care rezistă indiferent de vreme (și coafura rezistă!!!). Diversele fațete și culori ale personalităților lor, precum și valorile morale după care se ghidează în viață ies la lumină strat după strat.

Vă recomand serialul cu multă căldură; a meritat să investesc timp și energie în a-l urmări. Dacă știți turcește, găsiți pe canalul oficial de utube (Kalbimdeki Deniz, adică Deniz/Marea din inima mea; la ei, difuzat de Fox Turcia) toate cele 60 de episoade; dacă nu, se difuzează de L-J, 19:00-21:00 pe Happy Channel cu titlul A doua șansă (după numărătoarea turca, finalul primului sezon se apropie).

Advertisements

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: