Pastila de cultură: NUMELE și ”inversarea genului”


În orice cultură, numele unei persoane (am să fac referire doar la prenume aici; nume = prenume, în acest caz) este deosebit de important fiindcă reprezintă desăvârșirea unicității individului – identitatea sa fizică, pe care toți ceilalți o alătură apoi unei personalități, comportamentului, temperamentului și valorilor care-l caracterizează.

Fiecare cultură are bizareriile sale cu privire la antroponimie, numele unisex fiind doar una dintre ele (vezi, de pildă, Robin în zona vorbitoare de engleză sau Deniz, în zona turcă); plăcerea de-a împărți numele cu animalul din bătătură, vezi Steluța pentru văcuțe, dar și domnițe.

Unul dintre lucrurile pe care le prețuiesc eu cel mai mult la nume este însemnătatea lui, acea spiritualitate și esență ce zace în profunzimile substantivului propriu cu care persoana este identificată în lume (nu întotdeauna, dar se poate întâmpla ca în viață să întâlnim oameni pe care numele îi definește cu adevărat – sau care ridică acel nume din anonimat, făcându-l să strălucească).

În cultura indiană, numele poartă mereu un sens, iar alegerea lui reprezintă o onoare, dar și o mare responsabilitate: nimeni nu și-ar dori un nume cu încărcătură negativă care să-i aducă suferințe. Una dintre bizareriile de care pomeneam mai devreme se traduce în zona indiană (vorbitoare de hindi/urdu, căci pe aceasta o cunosc cel mai bine) prin ”inversarea genului”; ce înseamnă asta? Mai ales în zona hindusă vorbitoare de hindi (deci cu rădăcină sanscrită), este ceva obișnuit ca multe nume să provină din substantive ce exprimă concepte sau lucruri abstracte: Shakti (putere) – nume de fată; Aditya/Suraj (Soare) – nume de băiat; Amar (nemuritor) – nume de băiat; Ritu (anotimp) – nume de fată; Asha (speranță) – nume de fată etc.; de cele mai multe ori, substantivul din care se naște numele comportă același gen gramatical cu genul purtătorului: shakti, f.; suraj, m.; asha, f.

Ajungem, în sfârșit, la bizareria ”inversării genului”: substantivul care este la bază masculin revine cuiva de sex feminin, respectiv substantivul de gen feminin e adoptat de cineva de sex masculin; exemplele pe care le-am descoperit sunt:

Sapnaa (m., vis) – nume de fată – dicționarul nu e clar cu privire la etimologia cuvântului, deci e posibil să fie mai vechi de sanscrită; în ideea că trebuie să ne ancorăm în ceva, vom lua drept referință substantivul neutru svapna (vis) din sanscrită; se pare că una dintre regulile gramaticii sanscrite spune că pentru a forma un feminin dintr-un masculin, adăugăm un aa la final; deci, svapna (n.) ar deveni svapnaa (f.); odată cu schimbările la nivel fonetic, cuvântul ajunge cu forma sapnaa în limba modernă, dar cu gen masculin…

Raunak (f., splendoare, frumusețe, eleganță, grație) – nume de băiat – limba de origine este araba; având în vedere că nu știu arabă, n-aș putea găsi o probabilă explicație…

Nu știu dacă sunt multe sau puține astfel de exemple, dar pentru mine sunt fascinante; în eventualitatea în care aveți completări/întrebări, vă așteaptă secțiunea de comentarii.

Advertisements

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: