”Din ochii întristați nu cad…” – un poem de Bashir Badr

PRECIZARE: Această traducere face parte dintr-o serie de zece poeme (am să le numesc generic poeme, nu mai intru în detalii de structură) hindi/urdu pe care le-am tradus și le voi posta pe blog. Am încercat să aleg creații diverse, de autori diferiți și de o frumusețe lirică aparte. Pentru sugestii și/sau reclamații cu privire la traducere sau ce poezii ați dori să citiți pe viitor, nu vă sfiiți să lăsați un comentariu (!în cazul în care comentați pentru prima dată pe blog, nu vă speriați dacă nu apare comentariul; trebuie să-l aprob eu întâi; după aceea, nu mai e nevoie de nici un pas suplimentar din partea nimănui). Poezia în devanagari apare întâi, după care aveți transliterarea și traducerea sub fiecare vers. Acesta este ultimul poem din serie; restul (ca link) le găsiți la finalul acestei postări.

उदास आँखों से आँसू नहीं निकलते हैं
ये मोतियों की तरह सीपियों में पलते हैं
घने धुएँ में फ़रिश्ते भी आँख मलते हैं
तमाम रात खुजूरों के पेड़ जुलते हैं
मैं शाहराह नहीं रास्ते का पत्थर हूँ
यहाँ सवार भी पैदल उतर के चलते हैं
उन्हें कभी न बताना मैं उन की आँखों में
वो लोग फूल समझ कर मुझे मसलते हैं
कई सितारों को मैं जानता हूँ बचपन से
कहीं भी जाऊँ मिरे साथ साथ चलते हैं
ये एक पेड़ है आ इस से मिल के रो लें हम
यहाँ से तेरे मिरे रास्ते बदलते हैं

Udaas āñkhoñ se aañsū nahīñ nikalte haiñ
Din ochii întristați nu cad lacrimi
Ye motiyoñ kī tarah sīpiyoñ meñ palte haiñ
Precum perlele, ele cresc în scoici
Ghane dhueñ meñ farishte bhī aañkh malte haiñ
În fumul gros, până și îngerii își freacă ochii
Tamām raat khujūroñ ke peḌ julte haiñ
Întreaga noapte curmalii se unduie
Maiñ shāhrāh nahīñ rāste kā patthar huuñ
Nu sunt un drum mare, sunt doar piatra din cale
Yahāñ savār bhī paidal utar ke chalte haiñ
Aici până și călăreții coboară și merg pe jos
Unheñ kabhī na batānā maiñ un kī āñkhoñ meñ
Să nu le spui niciodată că sunt în ochii lor
Vo log phuul samajh kar mujhe masalte haiñ
Crezându-mă floare, mă calcă-n picioare
Ka.ī sitāroñ ko maiñ jāntā huuñ bachpan se
Cunosc multe stele din copilărie
Kahīñ bhī jā.ūñ mire saath saath chalte haiñ
Oriunde m-aș duce, ele mă însoțesc
Ye ek peḌ hai aa is se mil ke ro leñ ham
Acesta e un pom, vino, întâlnind-ul să plângem
Yahāñ se tere mire rāste badalte haiñ
De aici drumurile noastre se despart (se schimbă)

Bashir Badr, Ayodhya, Uttar Pradesh (n. 1935)

Celelalte nouă poeme din serie:

1. ”Să lunece vălul de pe chip” – Amir Minai
2. ”Suspinul are nevoie de-o viață” – Mirza Ghalib
3. ”Am întrebat cine va arunca prima piatră” – Qateel Shifaai
4. ”Aici, totul se vinde” – Harivansh Rai Bachchan
5. ”Nu sunt lumina ochilor nimănui” – Muztar Khairabadi
6. ”Vreau să-mi împodobesc buzele” – Qateel Shifaai
7. ”Când am primit ordinul tău” – Ahmad Nadeem Qasmi
8. ”Nu mă ia somnul” – Anwar Mirzapuri
9. ”Toată noaptea m-am plimbat” – Makhdoom Muhiuddin

Advertisement