Cuvinte comune română-hindi (2)

Dată trecută, ca urmare a Zilei Limbii Române (31 august) , v-am pregătit zece cuvinte care se regăsesc atât în vocabularul limbii noastre, cât și în cel al limbii hindi și-am văzut asemănările și diferențele de înțeles pentru fiecare. Dacă ați ratat postarea, puteți să le citiți AICI. Continuăm lista cu alte 10 cuvinte:

1. habar (în română din turcescul haber) = khabar (în hindi din arabul khabar) – trecând peste deosebirea primei consoane, sensul în ambele limbi este același: veste, idee, cunoștință; în română avem cele două expresii bine înrădăcinate ”a avea/a nu avea habar”.
2. mahala (în română din turcescul mahalle) = mohalla/muhalla (în hindi din arabul mahalla) – se poate observa diferența vocalică; deși înțelesul originar nu conține nimic negativ, în ambele limbi făcând referire la cartierul unei localități, a căpătat probabil acest aspect nefericit prin asocierea cu mizeria și lipsa infrastructurii din cartierele mărginașe; astfel, în hindi păstrează puțin din aspectul negativ, fiind deseori folosit pentru a vorbi despre cartierul în care locuiește vorbitorul.
3. naz (în română din turcescul naz) = naaz (în hindi din persanul naaz) – pronunția este aproape identică; în privința înțelesului, avem pe de-o parte în limba română capriciu, moft, pretenție (mai folosit pluralul nazuri), iar în hindi eleganță, grație, delicatețe, dar și mândrie, îngâmfare; iată, o deosebire vădită.
4. perdea (în română din turcescul perde) = pardaa (în hindi din persanul parda) – deși identice ca sens, nu sunt la fel în ortografie și pronunție: draperie, voal, material despărțitor.
5. pervaz (în română din turcescul pervaz) = parvaaz (în hindi din persanul parvaaz) – cu mica deosebire vocalică, am zice că înseamnă același lucru; nu e cazul: pervazul, după cum bine știm este cadrul, rama, tocul ușii sau ferestrei, dar în hindi se referă la zbor, înălțare (bănuiesc că e folosit în cadru restrâns, în zona musulmană, fiindcă eu nu țin minte să-l și întâlnit în limbajul comun până acum).
6. rahat (în română din turcescul rahat) = raahat (în hindi din arabul raahat) – trecând peste diferența fonetică aproape imperceptibilă, la capitolul sens e de discutat: în română, cunoaștem aspectul pozitiv când vorbim de dulciuri, respectiv pe cel negativ când facem referire la excremente sau lucruri lipsite de importanță; în hindi, în schimb, sensul este unul deosebit, cu totul pozitiv (care din câte știu e valabil și pentru turcă), și anume liniște sufletească, mentală, odihnă, tihnă, destindere.
7. zor (în română din turcescul zor) = zor (în hindi din persanul zor) – identice ca formă, coincid și sensurile aproape în totalitate; în română avem grabă, iuțeală, repeziciune, urgență; în hindi, grabă, repeziciune, dar și emfază, subliniere, exercitarea unei presiuni, puteri.
8. taman (în română din turcescul tamam) = tamaam (în hindi din persanul tamaam) – consoana finală s-a modificat; din experiența mea, folosim diferit acest cuvânt: pentru noi, este taman în mijlocul orașului, adică fix, exact, chiar, întocmai acolo; pe când la indieni (și turci) e cu sensul de tot, complet – fie că cineva a terminat de mâncat, fie că un grup de oameni a pornit într-o călătorie.
9. taraf (în română din turcescul taraf) = taraf (în hindi din arabul taraf) – identice ca formă, dar diferite ca sens: în română, taraful este grupul de muzicieni ce cântă muzică populară sau ușoară (lăutari), dar în hindi înseamnă în primul rând parte, direcție și apare cel mai adesea ca postpoziție; poate ajunge în compusul tarafdaari (+karna), adică a favoriza, a fi de partea cuiva.
10. ceai (în română din turcescul çay) = chaay (în hindi din persanul chaay) – acest cuvânt nu mai are nevoie de nici o explicație.

Sper că v-au plăcut exemplele alese. Pentru sugestii și reclamații, știți unde mă găsiți.

Advertisement