În fiecare an, pe 31 august, sărbătorim dulcele grai românesc. Nu cred că v-aș putea spune nimic nou despre limba noastră, ceva atât de uimitor încât să vă lase cu gura căscată. În schimb, pentru mine, este un mare motiv de bucurie faptul că limba română face parte din familia limbilor indo-europene, mai cu seamă pentru că se înrudește cu, da, ați intuit corect, draga de hindi. Când spun că se înrudește, e la un nivel îndepărtat, undeva o verișoară de grad 3-4 (poate și mai mult).
Ziua de azi mi-a oferit ocazia să mă bucur de cele două limbi atât de dragi mie la unison. Astfel, vă prezint câteva cuvinte comune, unele identice ca formă și sens, care există și acum în limbile moderne (începem cu termenii din română, dând echivalentul în hindi, cu explicațiile necesare când e vorba de diferență de sens; voi încerca să precizez la fiecare limba de origine; !cu părere de rău, însă nu am toate semnele fonetice de care ar fi nevoie și ar dura prea mult să le copiez separat, așa că fiți îngăduitori): More
Hedwig's Blog 
Comentarii recente: