”Am întrebat cine va arunca prima piatră…” – un poem de Qateel Shifaai

PRECIZARE: Această traducere face parte dintr-o serie de zece poeme (am să le numesc generic poeme, nu mai intru în detalii de structură) hindi/urdu pe care le-am tradus și le voi posta pe blog. Am încercat să aleg creații diverse, de autori diferiți și de o frumusețe lirică aparte. Pentru sugestii și/sau reclamații cu privire la traducere sau ce poezii ați dori să citiți pe viitor, nu vă sfiiți să lăsați un comentariu (!în cazul în care comentați pentru prima dată pe blog, nu vă speriați dacă nu apare comentariul; trebuie să-l aprob eu întâi; după aceea, nu mai e nevoie de nici un pas suplimentar din partea nimănui). Poezia în devanagari apare întâi, după care aveți transliterarea și traducerea sub fiecare vers.

मैं ने पूछा पहला पत्थर मुझ पर कौन उठाएगा
आई इक आवाज़ कि तू जिस का मोहसिन कहलाएगा
पूछ सके तो पूछे कोई रूठ के जाने वालों से
रौशनियों को मेरे घर का रस्ता कौन बताएगा
डाली है इस ख़ुश-फ़हमी ने आदत मुझ को सोने की
निकलेगा जब सूरज तो ख़ुद मुझ को आन जगाएगा
लोगो मेरे साथ चलो तुम जो कुछ है वो आगे है
पीछे मुड़ कर देखने वाला पत्थर का हो जाएगा
दिन में हँस कर मिलने वाले चेहरे साफ़ बताते हैं
एक भयानक सपना मुझ को सारी रात डराएगा
मेरे बा’द वफ़ा का धोका और किसी से मत करना
गाली देगी दुनिया तुझ को सर मेरा झुक जाएगा
सूख गई जब आँखों में प्यार की नीली झील ‘क़तील’
तेरे दर्द का ज़र्द समुंदर काहे शोर मचाएगा

Maiñ ne pūchhā pahlā patthar mujh par kaun uThā.egā
Am întrebat cine va arunca prima piatră asupra-mi
Aa.ī ik āvāz ki tū jis kā mohsin kahlā.egā
S-a auzit o voce: cel al cărui iubit ai fost numit
Pūchh sake to pūchhe koī ruuTh ke jaane vāloñ se
De poate cineva, să-i întrebe pe cei ce pleacă supărați
Raushniyoñ ko mere ghar kā rasta kaun batā.egā
Cine va da luminilor adresa mea?
Daalī hai is ḳhush-fahmī ne aadat mujh ko sone kī
Închipuirea aceasta m-a obișnuit cu somnul
Niklegā jab sūraj to ḳhud mujh ko aan jagā.egā
Când soarele va răsări, va trezi în mine încrederea
Logo mere saath chalo tum, jo kuchh hai vo aage hai
Oameni, veniți cu mine, tot ce există e undeva în față
Pīchhe muḌ kar dekhne vaalā patthar kā ho jā.egā
Cel ce se va uita în urmă va împietri
Din meñ hañs kar milne vaale chehre saaf batāte haiñ
Cei ce râd ziua, își dezvăluie clar chipurile
Ek bhayānak sapnā mujh ko saarī raat Darā.egā
Un coșmar îngrozitor mă va chinui toată noaptea
Mere ba.ad vafā kā dhokā aur kisī se mat karnā
După mine, să nu mai înșeli încrederea nimănui
Gaalī degī duniyā tujh ko sar merā jhuk jā.egā
Lumea te va înjura pe tine, dar capul meu se va pleca
Suukh ga.ī jab āñkhoñ meñ pyaar kī niilī jhiil ‘qatīl’
Qateel, când se va fi uscat albastrul lac al dragotei din ochi
Tere dard kā zard samundar kaahe shor machā.egā
De ce să se mai agite marea galbenă a durerii tale

Qateel Shifaai (1919-2001), Hazara, Pakistan

Celelalte nouă poeme din serie:

1. ”Să lunece vălul de pe chip” – Amir Minai
2. ”Suspinul are nevoie de-o viață” – Mirza Ghalib
3. ”Aici totul se vinde” – Harivansh Rai Bachchan
4. ”Nu sunt lumina ochilor nimănui” – Muztar Khairabadi
5. ”Vreau să-mi împodobesc buzele” – Qateel Shifaai
6. ”Când am primit ordinul tău” – Ahmed Nadeem Qasmi
7. ”Nu mă ia somnul” – Anwar Mirzapuri
8. ”Toată noaptea m-am plimbat” – Makhdoom Muhiuddin
9. ”Din ochii întristați nu cad…” – Bashir Badr

Advertisement