Filmul momentului: TUBELIGHT (2017)


recenzia nr. 127

Cu reticența tipică omului nu foarte încântat de prestațiile lui Salman Khan, m-am înarmat cu răbdare și am decis să urmăresc acest film – parțial și pentru a vă putea aduce vouă informații „la cald”. Și tare mă bucur că am făcut-o. Este un film de o mare sensibilitate și delicatețe, care se concentrează pe relațiile interumane și pe întâmplări de-ale vieții.

Chiar dacă nu sunt impresionată de jocul lui Salman, trebuie să recunosc că îi șade extrem de bine rolul de inocent, neștiutor, naiv. Copilul din străfundurile sinelui său iese la suprafață și lasă o amprentă puternică, ce urmărește spectatorul mult după ce a părăsit sala de cinema (un fapt divers, am nimerit o copie a filmului unde se auzeau aplauzele, fluierăturile, uralele publicului la fiecare scenă importantă sau amuzantă; e adevărat, e ușor neplăcut, mai ales dacă sunetul este prost, însă îți dă o senzație de participare activă la o minune a tehnologiei – imaginea mișcătoare – și te transportă parcă în țara mamă).

Acum, despre poveste: copilul, odinioară tința batjocurii tuturor colegilor și cunoscuților, ajunge să fie respectat mulțumită fratelui mai mic, care pe lângă că e singurul său prieten adevărat, îi devine protector. Este înduioșător să vezi ce relație frumoasă există între acești băieți și cum se înțeleg, parcă, din priviri – ceea ce contrastează puternic cu tendința actuală ca între frați să existe tensiuni, invidii și o luptă lipsită de scrupule pentru moștenire. Încrederea este liantul atât între cei doi tineri, cât și între Lakshman (căci așa îl cheamă pe personajul interpretat de Salman) și lume; încrederea că dacă îți dorești ceva cu suficientă ardoare, vei reuși să-l îndeplinești, convingerea că poți dovedi tuturor cât de puternică este credința în scopul tău, hotărârea că poți schimba opinia societății dacă te vei strădui și vei depune efort în acest sens. Chiar și despărțiți de circumstanțele vieții, Lakshman nu-și abandonează încrederea că-l va revedea curând pe Bharat (iată, ce nume cu simbolism puternic a ales echipa) și îndeplinește tot felul de „misiuni”, în speranța că reîntâlnirea se va produce mai grabnic. Dacă frații se vor revedea sau nu, asta rămâne să descoperiți voi.

Filmul abundă în scene pline de emoție, în care naivitatea și curățenia sufletească a lui Lakshman topesc și cea mai tare stană de piatră. Acest lucru îl apreciez cel mai mult, că totul a fost făcut cu mult bun gust, fără exagerări inutile, apelând întâi de toate la sentimente. Există și o sumedenie de scene comice, care sunt atât de savuroase și atât de bine integrate în curgerea acțiunii că ți-e mai mare dragul să le privești.

Ce mi s-a reamintit și ce am învățat din acest film:

  • Lumea este teribil de crudă; oamenii sunt nemiloși, iar atunci când descoperă o slăbiciune a unui individ, o exploatează până dincolo de toleranța acestuia. Oamenii sunt ca niște fiare care mușcă din cei mai slabi ca ei, le sfârtecă respectul de sine, le taie aripile speranței, le sting flăcările pasiunii, le topesc lumânările ambiției și, uneori, reușesc să dea naștere unui mort viu, o creatură care viețuiește, însă este lipsită de sentimente, de umanitate, de acele caracteristici care-l fac OM. Izbutesc să creeze un hibrid, o copie a propriilor frustrări și neajunsuri care să se potrivească profilului imaginat de ei; dacă noul produs se potrivește matricei, va fi integrat, de nu, calvarul va continua… până când renunță suferindul să mai lupte ori se întâmplă vreo minune (așa cum e cazul filmului). Ce-am învățat este: să nu te dai bătut niciodată. NICIODATĂ! Indiferent câte voci îți țipă în creier că nu ești bun, nu preda armele; fără îndoială, vei avea zile teribile, dar treci peste ele cu maiestuozitatea unei corăbii ce supraviețuiește furtunii; da, vei ieși rănit, dar încă în stare să-i conduci pe marinari teferi pe uscat. A fi bun este condiția esențială care te va propulsa în ambiția de a-ți atinge scopul. O conștiință pătată va atrage doar pieire, pe când una relativ curată îți va înlesni somnul liniștit de noapte.
  • Cuvintele sunt cea mai puternică armă a secolului. Nu avem nevoie de arme de distrugere în masă, de virusuri ucigașe ori de bombe nucleare; cuvintele pot avea un impact suficient cât să distrugă un om într-o clipită (mai ales dacă e o fire labilă). În viața de zi cu zi spunem atât de multe lucruri fără să ne gândim la consecințe, fără a ne pune în locul celuilalt, încât ideea de a-mi exprima părerea a devenit un coșmar. Îmi dau seama, pe zi ce trece mai deschis, că multe au fost momentele când nu trebuia să mă implic într-o discuție și că modul în care am pus problema a rănit, poate, pe cineva mai rău decât am fost eu capabilă să înțeleg atunci. Chiar dacă nu am făcut-o cu țelul precis de a-mi demonstra superioritatea și de a denigra interlocutorul, ci doar pentru a face persoana respectivă să-și dea seama că vorbește în necunoștință de cauză sau că nu are competența necesară să emită judecăți de valoare în situația respectivă, reacția mea a fost nepotrivită. Există o înțeleaptă vorbă în popor: nu are rost să te spetești să ajuți omul care nu vrea să fie ajutat. Se pare că cea mai bună cale de acțiune este să-l lași în ignoranța sa, căci circumstanțele vieții îi vor arată dacă, ce, de ce, cum și când a greșit. Vorbele aruncate la mânie sunt ca niște pumnale înfipte în sufletul omului și sunt rănile cele mai grele de vindecat; dacă tot e să avem discuții în contradictoriu, o putem face și decent, împachetând produsul ce urmează a fi livrat într-o hârtie colorată, iar dacă e posibil, chiar să-l împodobim cu o fundă mare. Dacă bomba e pe cale să explodeze, cel mai bine e să părăsim locul cu pricina și să ne întoarcem abia după anihilarea pericolului, cu alte cuvinte, după liniștirea apelor și limpezirea minții, iar dacă situația este caracterizată de o tensiune ce nu mai poate fi depășită, ieșirea din ea definitiv este cea mai bună și sănătoasă opțiune.
  • Speranța și dragostea sunt cele două rotițe fără de care imensa roată a vieții nu poate fi pusă în mișcare. Eu consider dragostea, sub orice formă a ei, salvarea omenirii și a sensibilității sufletului – care stă ascunsă undeva într-un cotlon cufundat într-o beznă de nepătruns. Or, exact iubirea este acel tovarăș, purtător de torță, ce va lua de mână sufletul și-i va lumina calea către desăvârșire, pe când speranța reprezintă setul de aripi ce-l vor înălța către cele mai îndepărtate sfere, acolo unde își va găsi liniștea veșnică (nu, nu mă refer la o liniște dincolo de planul ontologic). Liniștea acaesta este atât de aproape de noi, dar ne încăpățânăm să ne cramponăm la infinit de tot felul de fleacuri care ne otrăvesc spiritul. Este destul să închidem ochii, să inspirăm adânc, să dăm la o parte toate gândurile negative și să reflectăm asupra lucrurilor care ne fac plăcere (că e vorba despre timpul petrecut cu cel/cei drag/i, locuri de vis pe care le-am vizitat, un film deosebit, o carte bună, un poem ce ne-a răscolit, divinul etc.)… Am convingerea că putem fi fericiți, sau mai fericiți, dar că trebuie să ne aducem aportul, nu putem doar aștepta să se întâmple un miracol (exact ceea ce face și Lakshman al nostru!).

Multe ar fi de spus și eu n-aș mai termina de scris nici peste o săptămână. Așa că vă las cu ideea filmului că „dacă ai încredere, totul va fi bine”. Cunvintele-mi sunt prea sfioase pentru a putea face dreptate filmului. Abia aștept să-l revăd, într-o calitate bună.

Atât vă mai spun: urmăriți, interiorizați și reflectați.

PS: și comentați 😀

Advertisements

6 Comments (+add yours?)

  1. carmen
    Jul 10, 2017 @ 22:33:18

    Am reusit sa vad filmul, am inteles esentialulul desi textul l-am inteles din 10 in 10, dar astept sa il vad si tradus.E foarte sensibil si problemele sunt universal valabile.
    Multumesc pentru recenzie. Imi plac astfel de recenzii deoare stiu la ce sa ma astept si vad daca ma intereseaza subiectul sau nu.In general daca sunt prea tragice chiar daca sunt frumoase in general le evit. Gajinii este un film superb l-am vazut de de ori, dar e atat de tragic , dureros ca nu ma mai pot sa il revad.

    Reply

  2. Ghizela
    Jul 03, 2017 @ 08:31:38

    O, mai bine astearna, nu-ti face probleme! E penurie de traducatori, nu stiu daca ajungi bogat traducand filme si seriale, dar la viteza cu care apar-ceva, ceva tot va fi. Uita-te numai la cantaretii indieni, cei mai “buni” iau si caimacul. Deci, prin analogie, tu, care esti o foaaaarte buna traducatoare-pretul sus 😉 -si vei fi cautata de cei mai buni-care au bani. Lasa-te cunoscuta, lanseaza oferte, ia legatura cu Iulia. sa fii traducator oficial de filme direct de la producator…ajungi departe: interviuri, invitatii, mai departe vezi si tu sirul. E o nisa, ocupa.

    Reply

    • Hedwig Silver
      Jul 03, 2017 @ 13:08:55

      e și asta o variantă… deocamdată, am alte priorități 😀 dacă reușesc să le duc la îndeplinire, mă voi orienta (cât despre bani și cei cu bani, cei cu bani sunt de obicei zgârciți; sunt foarte mult care preferă să traducă din engleză pentru filmele și serialele indiene pentru că e mai ieftin; nu pot să concurez cu așa ceva…; după cum ziceam, sunt multe de spus)

      Reply

  3. Ghizela
    Jun 30, 2017 @ 09:03:59

    Draga mea, m-as bucura tare daca ai deveni o a doua Irina Margareta Nistor, insa prima buna traducatoare pentru filmele indiene. Stiu, mai sunt si altii… 😉 Ceea ce gasesti pe net este frustrant, mai bine nu te uiti.
    Cred sincer ca e teribil de greu sa traduci un film, dar bucuria e imensa cand dai de un film actual bine tradus. Bine, logic si de inteles.
    Cat despre intelepciunea la care ai ajuns, ai ajuns prin propria experienta, si asta nu se pierde, la orice discutie sau problema iti va strafulgera in minte “stai, mai bine nu” cand esti pe cale sa fii repezita si sa reactionezi “nepotrivit”. Nu-ti face procese de constiinta, asa ai invatat, asa iti vei perfectiona mintea, sufletul si inima intr-un tot.
    Eu una sunt mandra de tine, ca avem asa un om de mare valoare, sunt mandra de munca ta, de aportul imens pe care-l aduci sa ne arati si noua, celor avizi de cunoastere a ceea ce tu cu multa truda ai invatat si bunavoiesti a ne impartasi si noua.
    Esti un OM BUN, Hedwig! Ramai asa, cu sufletul curat!

    Reply

    • Hedwig Silver
      Jul 03, 2017 @ 06:58:42

      ce să spun la asemenea cuvinte frumoase… nu pot decât să mă înclin și să mulțumesc! nu m-aș fi gândit vreodată că ceva ce-mi face mie plăcere va aduce bucurie și atâtor alte persoane

      cât despre filme, seriale și traduceri, aș avea multe de spus; poate într-o zi mă încumet să aștern niște gânduri (și să mă pregătesc pentru înjurături) 😀

      Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: