Ritmuri indiene la ”Românii au talent”

Nu este prima oară când avem parte de momente indiene la o emisiune cum este Românii au talent. Dar e prima oară când simt acuta nevoie să-mi exprim niște dezamăgiri public.

Atunci când produci o astfel de emisiune se presupune că înțelegi ce înseamnă un moment artistic și că ești conștient că fiecare artist are nevoi diferite fiindcă actul artistic este deosebit. După ce am tot urmărit episoade din Românii au talent, mi-am dat seama că s-a clădit acest monstru al spectacolului pe spinarea unor oameni, profitând de inocența unora, de slăbiciunile altora, de bun simțul al câtorva, de tragediile personale sau de posibilitatea de-a face rating pe talentul altora.

Da, înțeleg conceptul și faptul că totul se bazează pe spectacol și factorul de ”spectaculos” și că unele momente nu se vor încadra în această matrice; doar că ceea ce nu înțeleg este de ce trebuie să întreci limita bunului simț și a oricărei decențe în exprimarea opiniilor. Evenimentele petrecute la televizor constituie un model în viața publicului privitor, mai cu seamă pentru cei tineri și foarte tineri. Modul în care adulții se raportează la semeni dă tonul printre oamenii obișnuiți; cei care trăiesc cu senzația că televizorul este ceva colateral înseamnă că nu trăiesc în realitate. Dacă un jurat de la o emisiune de talente își permite să ia peste picior un om care a venit cu inima deschisă să prezinte un talent, o pasiune a sa – răpindu-i șansa omului să-și termine măcar momentul – sau dacă un alt jurat este incapabil să vorbească fără aluzii cu tentă sexuală la fiecare două minute înseamnă că suntem mai suferinzi decât mi-am putut vreodată imagina. Căci, nu-i așa, cei care apar la televizor ar trebui să fie exemple în societate, modele de urmat… Mâine, băiatul de 8 ani al vecinului de la trei își va necăji colega de clasă pentru că la emisiunea aia cu talente a văzut că adultul este aplaudat, este șmecher și mișto când face asta. Poimâine, nepoata vecinei din blocul de vizavi nu o să mai meargă la cursurile de dans pentru că i-au spus prietenii că se chinuie prea tare, e grasă și oricum nu va ajunge nicăieri pentru că nu are bani și nici nu arată ca pentru TV – toate astea fiindcă știu că nu e o problemă, doar adulții fac asta des…

Destul cu preambulul, să trecem în revistă momentele în sine: dna Mihaela ne-a cântat Zindagi Ek Safar Hai Suhana. Momentul a fost prea scurt să-mi pot da seama cât de bine a învățat dna versurile, dar nu pot să zic că m-au speriat capacitățile vocale – cu niște ore de canto, ar fi chiar foarte bine. M-au speriat însă mișcările! Rău! Dacă avem internet, e foarte bine să-l folosim să vedem niște cântăreți indieni (de limbă hindi, dacă în această limbă cântăm) în concerte și să reținem că majoritatea nu fac tumbe pe scenă (sunt unii mai energici, e drept), ci se concentrează pe cântat; tumbele le fac actorii, în filme. Și încă o scurtă remarcă: domnișoarelor și doamnelor, vă rog mult mult mult de tot, dacă aveți un saree în posesie, nu-l transformați în perdea trântită pe corp; de aceea e saree, ca să fie legat cum trebuie (jur că există și clip-uri ajutătoare în acest sens pe net, gratuit!).

Apoi a dansat Iuliana Nălățan – o bucată de dans clasic indian odissi. Pentru mine, momentul a fost trunchiat la TV și mi se pare că au tăiat substanțial, așa că mi-e greu să comentez actul în sine; ceea ce pot spune este că o știu pe Iulia, de niște ani, suficient cât să am convingerea că are bagajul de informații care vine la pachet cu orice dans clasic indian. Am văzut-o dansând odissi prima dată acum ceva ani la Namaste India și, deși mi se întâmplă foarte rar, am rămas absolut fascinată de cât de bine i se potrivește. Îi vine mănușă, de la conformația fizică pe care o are, la posturile care îi vin ca turnate atunci când le execută. Îmi exprim admirația pentru cineva foarte rar, mai cu seamă în public, dar Iulia are talentul de a duce odissi cu aceeași eleganță și dăruire precum orice dansatoare din India.

În final, dna Violeta ne-a făcut o Pinga energică, așa cum cere și cântecul de altfel. Mie, în general, îmi displace să văd momente artistice indiene pe cântece din filme în altă coregrafie decât originalul (repet, este strict o preferință personală, asta nu înseamnă deloc că omul nu e un bun dansator sau că nu are talent); de ce? Pentru că atunci când au fost gândite, au avut o motivație anume, unde fiecare gest, fiecare mișcare șade pe un anumit beat, sincronizându-se perfect cu versurile. Revenind la momentul dnei Violeta, energia a fost excelentă, doar că îmi lipseau mișcările din original – aici intervine probabil reticența, de a nu fi mai apoi acuzat de încălcarea drepturilor de autor (mai mult ca sigur). Ar trebui să existe o modalitate să nu se pună astfel problema și oamenii să poată prezenta actul în desăvârșirea sa fiindcă, așa cum menționam anterior, indienii pun la punct toate detaliile (și nu cred că noi suntem capabili să creăm sau să schimbăm coregrafii fără ajutor și atentă îndrumare). Pe dna Violeta am văzut-o dansând pe coregrafie, așa cum îmi place mie, și este uimitor câtă energie emană. I se potrivește de minune și se vede pasiunea. Sper ca data viitoare (țin pumnii!) să se poată prezenta cu coregrafia originală (cap-coadă).

Înainte de a încheia, felicit toate participantele pentru curaj și tăria de a înfrunta atitudinea ostilă a juraților, comentariile deplasate și privirile critice.

Cât despre emisiune, pe viitor, ar trebui să introducă niște criterii riguroase de selecție: nu mai vrem oameni care să… (că ne-am săturat, că nu pricepem, că nu ne plac etc.). Măcar să știe omul o treabă… Multe ar fi de exprimat, prea puțin contează părerea mea. Noi să fim sănătoși, că restul e istorie.

Site-ul emisiunii: AICI.

Advertisement