Despre limbă, identitate și cultură cu Prasoon Joshi – partea I


PRECIZARE: Discuția dintre Fahridoon Shahryar (prezentator și redactor la Bollywood Hungama) și Prasoon Joshi (poet, textier) a avut loc în cadrul Jashn-E-Rekhta 2017 (New Delhi, 17-19 februarie), un festival anual dedicat limbii urdu din India. Am ales să aduc acest material mai aproape de voi datorită subiectelor abordate în discuție – să nu vă speriați că am scris urdu (dacă doriți niște explicații pe larg cu privire la complicatul cuplu hindi-urdu, lăsați un cometariu). Ceea ce am postat nu constituie o traducere mot-a-mot a întregii discuții, ci mai degrabă un rezumat destul de cuprinzător; mai mult, am preferat să grupez ideile pe subiecte în loc să urmez o redare cronologică.

Despre limbă, identitate și cultură

În privința limbii, ne mărturisește dl Joshi, nu era conștient că vorbește o limbă sau alta, ci a văzut mereu limba ca un mijloc de comunicare; pentru el, într-o limbă transpare bagajul cultural al individului. O limbă este vie, iar cei care judecă o limbă sunt cei care nu o folosesc fiindcă cei care o fac nu au nevoie să o judece, să diferențieze între ele. Limbajul, vocabularul său a crescut prin sesiunile de citit în biblioteca din Rampur încă de la o vârstă fragedă.

Cu o convingere de nestrămutat, dl Joshi subliniază că este imposibil ca urdu să provină de la soldații de pe câmpul de luptă fiindcă nu cunoaște altă limbă în lume care să aibă mai multe cuvinte pentru dragoste decât urdu. ”Nu am văzut niciodată soldați care să iubească din cale-afară; ar vorbi despre amor în loc să se lupte în bătălii aprige?” Desigur, spune el, există cu siguranță o influență, doar că nu pricepe de ce se încăpățânează mulți să caute originea, sursa unei limbi. Identittea unei limbi se regăsește în folosirea ei, mai mult decât în istoria ei; el preferă să acorde mai multă importanță culturii, istoria putând fi manipulată și distorsionată – cultura, în schimb, nu. Cultura spune adevărul despre ce există în limbă. Unde mai punem că nu există limbă pe acest pământ fără influențe: ”dacă spunem că acest râu l-a întâlnit pe celălalt, cum să putem apoi despărți apele fiecăruia în parte, după unire? Este imposibil”.

”Nu există loc pentru alte limbi în industria noastră cinematografică, deși filmele pătrund astăzi peste tot. Totul se rezumă la voci: sunetul flautului este acoperit de cel al unei tobe; iată, apare nevoia ca cineva să se ridice și să muncească pentru ca acele limbi mici să capete o voce puternică.”

Discutând despre limbă, o utilizare greșită a limbii este să o transformăm într-un instrument de intimidare; limbajul comun este simplu, dar folosirea sa greșită dă naștere ierarhizărilor. Dacă dacă oamenii vorbesc aceeași limbă, devin prieteni; dacă vor să domine, vorbesc limbi diferite – distanțele cresc într-atât încât devine politic. Limba este nevinovată, vinovate sunt interesele din spatele ei. ”Ceea ce mă doare cel mai mult este că lucrurile pe care oamenii le condamnă ziua, devin plăcere la lăsarea serii – cântecele cu versuri nu tocmai potrivite la bubuie la aniversarea unui copil – este oare responsabil doar textierul sau o parte din responsabilitate îi revine și individului?” ”Cu toate problemele ei, măcar piața este sinceră – ceea ce nu se vinde, nu supraviețuiește”, subliniază dl Joshi. ”A sosit timpul ca publicul să refuze; ne tot plângem, dar continuăm să cumpărăm produsul? Este responsabilitatea publicului să păstreze limba și cultura vii și sănătoase. Dacă limba și cultura s-au degradat, asta nu s-a întâmplat peste noapte, este vorba despre un proces îndelungat. Ar trebui să organizăm mai multe întâlniri cu publicul în care să recităm poezii, să le discutăm, să le înțelegem; specialiștii în domeniu trebuie să împartă mai mult cu oamenii obișnuiți”.

Poezia a fost scrisă cu o zi înainte de discuție, special pentru eveniment. Poemul este deosebit fiindcă folosește cupluri de sinonime care împacă cele două mari zone din care limba își trage seva: sanscrită și arabă/persană. Acest lucru face traducerea dificilă.

Jab ek bachcha honth kholkar haule se tutlatala hai
Când un copil, deschizând ușor buzele, gângurește
Tab bhasha ka jagda saara pal bhar mein mit jata hai
Cearta limbii se stinge într-o clipită
Jab bhi ek jazbaat kholkar dil aage aa jata hai
Când, deschizând inima, un sentiment vine în față
Tab lafzon ka shabdon se ek rishta sa jud jata hai
Atunci se formează o relație între cuvinte și slove
Jab bhi ek maa khaamoshi se aansu jhaadi lagaati hai
Când o mamă, în tăcere, varsă lacrimi
Har zaban, har bhasha uske kadam choomne aati hai
Fiece limbă vine să îi sărute pașii
Ghaav kisi ka, chot kisi ki, magar dard ho aata hai
Rana cuiva, leziunea altcuiva, dar durerea apare negreșit
Koi tarannum mein kehta hai, koi geet sunata hai
Cineva recită pe linie melodică, altcineva cântă un cântec
Sapne ki ungli thaame ek neend khwaab mein utari hai
Prinzând degetul visului, somnul coboară într-un vis
Neeli raat ko shabnam koi os ki tarah bikhri hai
În noaptea albastră, niște rouă s-a prelins precum una proaspătă
Koi apne kesh kholkar zulf chataakar jata hai
Cineva, desprinzându-și părul, merge cu pletele-i căzute
Aur Chandramaa husn odhkar chaand ka rutba pata hai
Iar Luna, acoperindu-se cu frumusețe, primește funcția astrului
Bhasha aur zabaan donon to nukkad pe mil jaate hain
Limba și graiul se întâlnesc la colț de stradă
Ek chaay ki pyaali ke sang saare dukh keh jaate hain
Își mărturisesc toate supărările la o ceașcă de ceai
Yahaan to zinda hai Ghalib, tum kaisi raakh kuredoge?
Aici Ghalib e viu, ce să mai scormonești în cenușă?
Jiska naam hi mausam hai, tum usko khushboo kya doge?
Cum să dai mireasmă celui al cărui nume e însuși anotimpul?
Lakshya thaam ke manzil ko khud hi aage bhar jaata hai
Ținându-se de țel, ținta o ia înainte
Nadi nahin mohtaaj kisi ki paani raah banata hai
Râul nu e cerșetorul nimănui, apa deschide calea
Jab ek bachcha honth kholkar haule se tutlatala hai
Când un copil, deschizând ușor buzele, gângurește

Profit de ocazie să vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi! Fie ca lumina Învierii să vă umple sufletele de bucurie și să vă aducă pace nemărginită!

Urmează alte câteva postări în spiritul unei atmosfere sobre, însoțite de poeme care să vă facă să reflectați, să interiorizați ceea ce poetul a dorit să exprime. Pentru întrebări, sugestii și reclamații, lăsați un comentariu.

Maana Ke Hum Yaar Nahin (MERI PYARI BINDU – 2017) Versuri traduse


Film: Meri Pyaari Bindu
Muzica: Sachin-Jigar
Versuri: Kausar Munir
Solist: Parineeti Chopra
An lansare: 2017

Maana Ke Hum Yaar Nahin
Accept că nu suntem prieteni
Lo Tay Hai Ke Pyaar Nahin
Poftim, e clar că iubirea (între noi) nu există
Maana Ke Hum Yaar Nahin
Accept că nu suntem prieteni
Lo Tay Hai Ke Pyaar Nahin
Poftim, e clar că iubirea (între noi) nu există
Phir Bhi Nazrein Na Tum Milaana
Totuși, nu mă privi în ochi
Dil Ka Aitbaar Nahi
Căci nu am încredere în inimă

Maana Ke Hum Yaar Nahin
Accept că nu suntem prieteni

Raaste Mein Jo Milo Toh
De mă vei întâlni pe stradă
Haath Milaane Ruk Jaana
Oprește-te să dăm mâna
Ho… Saath Mein Koi Ho Tumhare
Dacă vei fi cu cineva
Door Se Hi Tum Muskaana
Zâmbește de departe

Lekin Muskaan Ho Aisi
Dar un astfel de zâmbet să fie
Ki Jisme Iqraar Nahi
În care să nu se regăsească vreo promisiune
Lekin Muskaan Ho Aisi
Dar un astfel de zâmbet să fie
Ki Jisme Iqraar Nahi
În care să nu se regăsească vreo promisiune
Nazron Se Na Karna Tum Bayaan
Nu exprima prin privire
Woh Jis Se Inkaar Nahi
Acele lucruri pe care nu le poți nega în totalitate

Maana Ke Hum Yaar Nahin
Accept că nu suntem prieteni

Phool Jo Band Hai Panno Mein
Florile închise între pagini
Tum Usko Dhool Bana Dena
Transformă-le în praf
Baat Chhide Jo Meri Kahin
Dacă mă pomenește cineva
Tum Usko Bhool Bata Dena
Spune că a fost o greșeală

Lekin Wo Bhool Ho Aisi
Dar să fie o astfel de greșeală
Jis Se Bezaar Nahin
Care să nu supere
Lekin Wo Bhool Ho Aisi
Dar să fie o astfel de greșeală
Jis Se Bezaar Nahin
Care să nu supere
Tu Jo Soye Toh Meri Tarah
Când dormi, ca mine oare
Ek Pal Ko Bhi Karaar Nahin
Nu ai nici o clipă de liniște?

Maana Ke Hum Yaar Nahin
Accept că nu suntem prieteni