Filmul momentului: PHILLAURI (2017)


recenzia nr. 125

Eram foarte curioasă în privința acestui film și, cu toate că nu e o capodoperă, vi-l recomand cu multă căldură. De ce? Citiți în continuare pentru a afla motivele.

Îmi plac filmele ușoare, cele care subliniază dragostea, speranța și care evită adevărate spectacole de arte marțiale și băi de sânge. Apreciez faptul că există două planuri temporale în film; prezentul este circumscris, desigur, modernismului unde dragostea devine de multe ori o joacă, iar problemele care apar în urma nesiguranței și imaturității pot conduce la adevărate drame. Trecutul, în schimb, este caracterizat de o mai mare profunzime în privința sentimentelor, dar nu duce nici el lipsă de dramele sale – îndrăgostiții nu puteau deveni un tot fără acordul părinților; onoarea femeii nu-i aparținea ei, ci întregii familii; tânărul trebuia să câștige întâi încrederea rudelor fetei pentru a demonstra că va fi capabil să întrețină o gospodărie etc.

Lucrul care mi-a plăcut cel mai mult din întreaga poveste este sentimentul lăsat în urmă de personajele Roop Laal și Shashi: dragostea curată trece dincolo de barierele temporale și spațiale, dincolo de toate limitele impuse de oameni și născocite de o societate ale cărei definiții cu privire la traiul în doi sunt de cele mai multe ori invers proporționale cu realitatea. Dragostea curată nu se rezumă la existența telurică, ea se ridică dintre cei vii și-și continuă miraculosul mai departe decât poate omul comun să priceapă, mai aproape de divin și de desărvârșirea de care, poate, nu a avut parte pe pământ.

Înălțător este să-ți regăsești jumătatea atunci când ai încetat să mai speri, când ai crezut că timpul ți-a trecut și că nu v-a fost scris un destin în doi. Iată că se poate, chiar dacă mai târziu decât planul inițial – mai bine mai târziu decât niciodată, spune o vorbă înțeleaptă. (Aici discuția ar fi nițel mai lungă, dar ar însemna să dau prea multe detalii din povestea în sine și nu vreau să stric farmecul.)

Bucurați-vă de ceea ce aveți acum, doriți-vă mai mult, dar nu vă cramponați în ”timpul limită” – mie îmi place să cred că nu există termen de expirare pentru îndeplinirea dorințelor. Și dacă una anume nu s-a împlinit la momentul așteptat, înseamnă că timpul nu a fost oportun, iar rezultatul nu ar fi fost benefic pentru voi.

Cred că asta ne învață această peliculă: să trăim în și pentru dragoste (sub toate formele sale) și să nu renunțăm niciodată de bună voie la visurile noastre fiindcă s-ar putea să pierdem o șansă unică.

 

PS: unele dintre cântece sunt absolut deosebite! Iată și una din preferatele mele:

VIZIONARE PLĂCUTĂ și aștept reacțiile voastre!

Advertisements

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: