Ușa secretă – ep. 5: Veronica-Alina, cu dragoste pentru limbă și țară


PRECIZARE: La începutul lunii octombrie, anunțam dorința mea de a strânge păreri de la voi, cititorii, cu privire la limba hindi și India în general – cum vi se pare limba asta, dacă ați învățat-o, dacă v-ar place să o știți, orice altceva ce vă trece prin minte. Iată, azi, am să postez primul mesaj dintr-o serie. Am numit rubrica ”ușa secretă” fiindcă o limbă străină este o poartă către un alt univers pe care mulți o văd, puțini o deschid și-i trec pragul. Am speranța că vă va face plăcere să citiți despre experiențele și trăirile unor persoane cu care împărtășim aceeași pasiune. Rubrica rămâne deschisă, nu vă sfiiți să trimiteți ceea ce aveți de spus, m-aș bucura nespus să ajungem la sute de mărturisiri cu privire la dragostea pentru o limbă. Ordinea de prezentare este aleatorie; azi, Veronica-Alina ne povestește:

Dragostea pentru hindi și India s-a născut în copilărie (anii ’80), când nu pierdeam nici un film indian care era lansat la cinematograful de lângă casă (București), sau difuzat la TV. Din păcate nu am avut resurse pentru a învăța limba hindi la vremea respectivă și doar am prins cuvinte datorită faptului că vizionam atât de multe filme :-). 

Ca adult, cu introducerea internetului în România, am putut găsi traduceri ale versurilor diferitelor melodii care mă atrăgeau (traduceri mai mult sau mai puțin bune calitativ). Și apoi, erau mai puține resurse disponibile online decât azi. Fie găseam alfabetul hindi, dar nu era explicat mai pe înțelesul unui vorbitor de engleză ca limbă adițională, fie găseam transliterații care mai mult mă încurcau. 

Am plecat din România în 2008 și m-am căsătorit cu un om deosebit, de naționalitate indiană (vorbitor de Bengali 🙂 ). Deși înțeleg hindi cam în proporție de 60% – 70%, abia după ce ți-am citit blogul am început să învăț limba hindi într-un mod adecvat și structurat. Crede-mă, nu este un avantaj automat să fii căsătorită cu un indian :-D. Viața se desfășoară la o viteză maximă și rar am timp să studiez, dar totuși, sunt pornită și nu am de gând să renunț atât de ușor. 

Te-am întrebat o dată pe blog dacă pot comanda cărțile de limba hindi din UK. Nu am ajuns să sun la facultate încă :-).

Ce mă atrage la limba hindi? Muzicalitatea, un sentiment profund care se trezește în inima mea de fiecare dată când aud o melodie în hindi sau dialogul unui film bollywood-ian. Da, probabil muzica este o componentă importantă în atracția mea către această limbă. Dar nici o altă limbă nu îmi produce acest sentiment inexplicabil. Cel mai relaxant pentru mine este să ascult ritmurile muzicii indiene de toate felurile (deși prefer melodii lente, romantice, oldies, ghazals și bhajans). Închid ochii și atât versurile cât și instrumentele, melodia, îmi aduc liniște sufletească, culoare în viață și pace mentală. Nu, nu pot vorbi hindi din păcate :-(. Sunt o persoană prea logică și mi-e tare greu să vorbesc o limbă fără să învăț mai întâi structura, alfabetul și gramatica. Sper ca într-o zi o să pot spune că am reușit!

Despre mine:

Mă numesc Veronica Alina, împlinesc 39 ani luna asta și sunt din București, dar stabilită în UK din 2008. Așa cum am menționat, soțul meu este indian bengali și nu, nu am plănuit și nici nu am visat vreodată să mă căsătoresc cu cineva din India. A fost o pură coincidență, ne-am întâlnit online, când eu căutam să cunosc oameni din India, pentru a afla mai multe despre adevărata viață din țara care mă fascina, nu doar ce vedeam la TV sau cinema. Ne-am plăcut și am continuat să vorbim luni și luni de zile până când am hotărât să ne vedem. Și am rămas împreună, și așa vom rămâne pentru o viață… sau poate mai multe 😉

Am doi copii, un băiat care pare că mi-a moștenit gena prin care “prinde” alte limbi foarte repede (deși nu este deloc interesat de hindi), și o fetiță care nu știe decât engleza deocamdată. Nu lucrez în domeniul învățământului sau lingvistic, sunt doar un om simplu, cu o pasiune!

Am vizitat familia soțului în India de câteva ori, și chiar am locuit în Mumbai aproape un an. A fost o experiență plăcută și am îmbrățișat India cu tot ce este bun și mai puțin bun. Am oficiat nunta în bengali style, în Assam, statul natal al soțului. În familia mea, respectăm reciproc tradițiile, cultura și religia și celebrăm împreună toate sărbătorile, fie ele Diwali, Crăciun, Durga Puja, Paști, și chiar unele adoptate gen Halloween :-D.

Weekendul trecut am fost în Londra să sărbătorim Durga Puja, și apoi să luăm parte la celebrarea Navratri, unde am văzut live dansurile Garba și Dandiya. A fost pentru prima dată de când sunt în UK când am văzut mii de oameni de naționalitate indiană într-un singur loc, dansând și cântând, emanând o energie și un sentiment de unitate de nedescris!

Draga mea, mă bucur nespus că ai dorit să împărtășești cu noi momentele frumoase care au dus la formarea familiei tale și impresii despre hindi. Dragostea și pasiunea pe care le simți pentru India sunt prezente în fiecare cuvânt. Îți doresc toate cele bune, ție și familiei!

anatomy_of_hindi_font-01

6 Comments (+add yours?)

  1. Veronica
    Dec 09, 2016 @ 16:57:08

    Iti multumesc mult ca ai postat povestioara 🙂

    Reply

  2. carmen
    Dec 07, 2016 @ 06:30:26

    Am fost placut impresionata de aceasta minunata poveste care emana o sensibilitate si o pasiune deosebit de atragatoare. Ma bucur citind aceste mici marturisiri , deoarece vad ca sunt mult mai multe persoane care sunt atrase de acel “ceva” care te patrunde odata ce faci cunostinta cu sensibilitatea melodiilor, cuvintelor, melodicitatiii limbii, caldura sentimentelor ce emana din povestile adevarate sau imaginate pe care le vedem. Ceea ce am aflat si cunoscut despre indienii si India ; relatiile interumane fie cele de familie fie cele dintre prieteni sunt pline de sinceritate profunzime si iubire. Sunt trairi pe care cu totii le dorim in viata noastra si cred ca de aceea suntem atrasi de ce este frumos prezentat despre India. Desigur ca nu exista padure fara uscaciuni. Si direct proportional cu cat padurea e mai mare vor fi si multe uscaturi. Dar eu cred cum spune si in Biblie ca toate ne sunt ingaduite dar nu toate ne sunt de folos. Depinde de noi ce alegem sa privim si cu ce dorim sa ne umplem sufletul. Ori indiienii au si foarte multe parti cu adevarat deosebite pe care merita, pentru bucuria si placerea noastra, sa le ” savuram”. Draga Veronica multumesc pentru aceasta frumoasa marturisire si iti doresc sa fi binecuvantata cu multa fericire alaturi de cei dragi.

    Reply

    • Veronica
      Dec 09, 2016 @ 16:53:00

      Draga Carmen, iti multumesc din suflet pentru urari si iti urez ca toate visurile sa ti se implineasca.

      Reply

  3. Albinuţa Magică
    Dec 03, 2016 @ 15:57:24

    Ce poveste de viata minunata! Multumim Veronica pentru aceste frumoase randuri.
    Ma bucur ca exista acest respect cultural intre voi si va respectati reciproc religiile, iar cultura diferita nu este o bariera intre voi ci mai degraba o parghie care v-a adus impreuna si va ajuta sa mergeti in aceeasi directie.

    Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: