Colțul literar: The Forty Rules of Love – Elif Shafak

PRECIZARE: Aceasta este prima recenzie postată a unei cărți citite. În funcție de cât de interesante mi se par cărțile pe care le-am citit sau le voi citi, am să încerc să postez recenzii. Se vor încadra probabil în zona orientală, nu neapărat cu parfum indian.

Recenzia nr. 1 – The Forty Rules of Love – Elif Shafak (Șafak) – 2010

Nu știu dacă e potrivit ca într-o recenzie să povestesc cum am dat peste carte, dar fiind prima, zic că nu o să aruncați cu pietre. Deci, cum am dat peste carte? Căutam să citesc ceva cu parfum oriental, preferabil cu temă indiană, dar nu neapărat. Tot butonând, mi-am adus aminte de Elif Shafak și mi-am propus să citesc unul din volumele ei. Dintre toate titlurile, m-a atras The Forty Rules of Love fiindcă apărea menționat Rumi. Și a fost cea mai bună decizie a vieții mele. Recunosc, nu citesc prea mult, abia recent am putut să dedic timp lecturii de plăcere, altfel fiind vorba de o activitate, din obligație, pe teme academice de specialitate.

M-a prins de la primele cuvinte.

Filmul momentului: DEAR ZINDAGI (2016)

Recenzia nr. 120

Am așteptat filmul acesta cu mare interes. Mi-am propus, în schimb, să nu-mi fac speranțe în legătură cu povestea sau prestația actorilor – și s-a dovedit a fi o soluție bună pentru a nu mai suferi o dezamăgire (mai greu e să păstrez acest obicei). Mi-a plăcut. Mult. Ar fi foarte multe puncte de discutat, dar ar însemna să vă povestesc filmul în cele mai mici detalii. Nu sunt genul care face asta, e mult mai important să-l vedeți voi, fiecare dintre persoanele care citesc aceste rânduri, să vă faceți o idee, să-l treceți prin filtrul propriu și să-l simțiți.

Am să vă enumăr câteva puncte mulțumită cărora filmul intră în lista mea de ”merită văzut! nu doar o dată”:

1. povestea foarte realistă, aproape de viață; iată încă un exemplu care demonstrează că nu avem nevoie de mașini zburătoare sau de oameni bionici pentru a ne trezi din letargie, pentru a ne determina să analizăm niște întâmplări, fenomene, pentru a ne provoca la introspecție; cred cu tărie că unul din cele mai puternice aspecte ale filmului este exact provocarea la instrospecție – a fi sincer cu tine este cel mai important lucru, a-ți recunoaște că ai greșit sau că ești nefericit sunt un pas către a te cunoaște mai bine, a te accepta așa cum ești; să greșești, a fii nemulțumit, să cauți altceva, să fii nehotărât, să fii mâhnit pe viață și pe familie, toate sunt lucruri omenești și normale, până într-un punct; dar ce faci atunci când ești atât de prins în ghearele trecutului că nu reușești să te eliberezi? Cauți. Ce? O soluție, o ieșire, ceva care să împace și capra și varza, dar până să ajungi acolo e un drum lung și anevoios de parcurs – un dialog cu tine însuți în care vei deveni atât de sincer încât te vei schimba; Schimbarea este necesară, căci altfel ”îi vei permite trecutului să înfulece din prezentul tău, împiedicând viitorul strălucit să se împlinească” (bine, nu sună fix așa, dar e una din replici)
2. prestația actorilor este una foarte naturală; fără tone de machiaj, fără haine extravagante; ne putem regăsi mult mai ușor în acestea atunci când le simțim lângă noi, cu potențial de ”vecinul de palier”, decât când trăiesc sub clopot de sticlă undeva în vârf de munte într-un conac de un lux exagerat. Atât Alia Bhatt, cât și Shahrukh Khan mi-au ajuns la inimă prin faptul că sunt umani, cu tot ceea ce cuprinde sub umbrela sa acest termen. Personajul feminin interpretat de Alia, Kaira, e arhetipul tânărului ambițios, dar neînțeles, care ajunge la maturitate mult mai devreme cu un bagaj consistent de frustrări. Frustrările, la rândul lor, devin obstacole ce îi întunecă atât gândirea, cât și relațiile interpersonale. Luarea deciziilor devine o rutină cu un rezultat dinainte știut fiindcă nemulțumirile și neajunsurile dinlăuntru nu permit curajului de a înfrunta ce va să vie stând falnic în picioare, pregătit să stea scut în fața torentului și tumulmului vieții. Iată că relația cu sinele se dovedește una foarte puternică, iar procesul de transformare interioară prin care trece tânăra este o încântare de privit. Mai ales atunci când tovarăș de drum îl are pe Jahangir Khan (interpretat de Shahrukh Khan).
3. muzica este foarte plăcută, chiar de nu e comercială; se potrivește perfect cu subiectul și atmosfera filmului; vizual, totul e încântător, simplu, dar ieșit din cotidian. Am avut senzația ca m-am întâlnit cu un vechi prieten cu care am stat la taclalale câteva ore bune și că reîntâlnirea cu acest prieten va fi mai savuroasă.
4. nu în ultimul rând, replicile au un aer cu totul aparte; aș zice că evocă cele două lumi, lumile personajelor principale; dacă pentru Kaira s-au scris replici scurte, dure, tumult și repeziciune pentru a reflecta furtuna internă, în cazul lui Jahangir totul este poetic, plin de înțelepciune milenară pentru a sublinia experiența de viață și capacitatea sa de a discerne, de a sfătui, de a pune balsam pe răni.

Concluzia: un film încântător prin simplitate, subiect, distribuție; ajunge la suflet dacă deschizi ochii suficient de bine, dar mai ales dacă deschizi poarta către suflet și fereastra către cel mai ascuns cotlon, acolo unde există acea parte din tine pe care doar TU o cunoști, acea parte care îți va dezvălui o nouă fațetă neîncetat și când crezi că nu mai există secrete, te surprinde iarăși, acea voce internă care îți va spune mereu adevărul, oricât de crunt ar fi, pe care te poți baza necondiționat și pe care trebuie să o tratezi cu un singur medicament: SINCERITATEA.

Aștept reacțiile voastre cu nerăbdare!

Aaj Ro Len De (1920 LONDON – 2016) Versuri traduse

Film: 1920 London
Muzica: Shaarib & Toshi
Versuri: Shaarib & Toshi/Kalim Sheikh
Solist: Shaarib Sabri
An lansare: 2016

Aaj Ro Len De Ve Jee Bharke
Azi, lasă-mă să plâng din tot sufletul
Meri Saanson Se Daga Karke
După ce mi-am trădat răsuflarea
Tu Gaya Mujhko Fanaa Karke Ve Jaaniya…
Ai plecat distrugându-mă, draga mea
Mera Zakhm-E-Dil Hara Karde
Înnoiește-mi rănile inimii
Iss Gham Ki Ab Dawa Karde
Găsește un leac pentru durerea asta
Nazron Ko Ba-Wafa Karde Ve Jaaniya…
Umple privirea de loialitate, draga mea

Aadat Hai Teri Ya Tera Nasha Hai
Nu știu dacă e obișnuința cu tine sau îmbătarea (provocată) de tine
Kaise Bataaun Tujhko Rehbara…
Cum să-ți explic, călăuza mea

Ve Aaj Ro Len De Ve Jee Bharke
Azi, lasă-mă să plâng din tot sufletul
Meri Saanson Se Daga Karke
După ce mi-am trădat răsuflarea
Tu Gaya Mujhko Fanaa Karke Ve Jaaniya…
Ai plecat distrugându-mă, draga mea

Saanson Ko Teri Zaroorat Kare Kaise Bayaan Koi
Cum să exprim nevoia răsuflării mele de tine
Ho… Aankhon Mein Hai Aisi Rangat Ke Roshan Ho Jahaan Koi…
Privirea e atât de plină de culoare că luminează lumea
Dil Bimar-E-Mohabbat Hai…
Inima e bolnavă de iubire
Bas Chahta Thodi Raahat Hai…
Vrea doar puțină liniște

Tera Gham Hi Meri Manzil Hai
Supărarea ta este destinația mea
Tu Na Kyun Mujhko Haasil Hai
De ce nu pot să te obțin
Hoon Main Dariya Tu Hi Saahil Hai Ve Jaaniya…
Eu sunt râul, tu ești malul, draga mea

Ve Aaj Ro Len De Ve Jee Bharke
Azi, lasă-mă să plâng din tot sufletul
Meri Saanson Se Daga Karke
După ce mi-am trădat răsuflarea
Tu Gaya Mujhko Fanaa Karke O Jaaniya…
Ai plecat distrugându-mă, draga mea
Ve Jaaniya… O Jaaniya…
Draga mea, draga mea

Hmm… Zinda Hoon Hai Mujhko Hairat Main Tere Bin Jiya Kaise
Sunt uimit cum de am putut trăi fără tine
Hmm… Saanson Ne Ki Aisi Jurrat Zeher Hans Ke Piya Kaise
Nu știu cum de răsuflarea a fost atât de neobrăzată de a băut otravă zâmbind
Tere Dard Se Meri Nisbat Hai…
Am o legătură cu durerea ta
Teri Yaadon Ki Haseen Sohbat Hai…
Am frumoasa companie a aminitirilor tale

Ashqon Se Dil Ko Tar Karde
Îneacă-mi inima în lacrimi
Meri Aahon Mein Asar Bhar de
Umple-mi suspinele cu emoție
Meri Nazron Pe Nazar Karde Ve Jaaniya…
Aruncă-ți privirea asupra-mi, draga mea

Ve Aaj Ro Len De Ve Jee Bharke
Azi, lasă-mă să plâng din tot sufletul
Meri Saanson Se Daga Karke
După ce mi-am trădat răsuflarea
Tu Gaya Mujhko Fanaa Karke…
Ai plecat distrugându-mă
O… Jaaniya… O Jaaniya…
O draga mea, O draga mea