Filmul momentului: AE DIL HAI MUSHKIL (2016)

Recenzia nr. 119

Începusem să scriu o recenzie, dar am renunțat. M-am gândit îndelung ce să scriu. Nici acum nu m-am putut hotărî dacă filmul mi-a plăcut sau din contră. Ceea ce pot spune cu toată convingerea este că e ACTUAL, realist până la a deveni agasant. Asta fiindcă oamenilor nu le place să vadă adevărul, mai cu seamă expus într-un produs atât de comercial, care va ajunge în atât de multe case din toată lumea. Omului îi este foarte greu să recunoască că nu mai deține controlul, că nu comandă frâiele propriei existențe, că e în faza de negare sau că pur și simplu nu știe cum să găsească o soluție viabilă. Recunoașterea limitelor, acceptarea greșelilor, îndreptarea acestora, nesiguranța, incapacitatea de a lua o decizie, nehotărârea, slăbiciunea, inima frântă sunt doar câteva din ingredientele care condimentează povestea noastră.

Nu, nu vă spun mai multe, pentru asta trebuie să faceți un efort să vedeți filmul. Acolo veți descoperi cât de reale sunt personajele, desprinse din file de viață, luate parcă de pe stradă, din apartamentul vecinului de alături, cu scopul de a ne arăta că este în regulă să nu fii hotărât, să nu știi ce vrei, să te răzgândești, să fii nefericit, să plângi, să vrei mai mult, să iubești fără a fi iubit pentru că toate acestea însemnă să fii om. Și cum nu există o rețetă care să universalizeze acest dificil proces de a trăi, fiecare spectator este invitat să experimenteze și să-și găsească propriul medicament ori condiment care să-l facă împlinit. La urma urmei, cred că nu greșesc dacă afirm că ne dorim cu toții împlinire sufletească, indiferent că vorbim de planul profesional, familial, social, financiar etc. – căci toate își au locuința în suflet.

Încă nu m-am hotărât dacă mi-a plăcut, nici chiar după așternerea acestor cuvinte, asta pentru că nu îmi pot imagina o viață precum a lui Alizeh, aș fi incapabilă să trăiesc atât de haotic. Cu tot regretul, Ranbir Kapoor este încă pe poziția ”mai bine juca altcineva”, nefiind deloc pe gustul meu jocul său actoricesc. Un alt punct care mi-a displăcut a fost intervenția personajelor interpretate de Shahrukh Khan și Aishwarya Rai Bachchan – mult prea teatral, prea puțină substanță, prea mult din ceea ce nu era necesar.

Ceea ce vă pot garanta că vă va plăcea, dacă faceți parte din generația tânără ”bumți bumți” (adică petrecăreți, ghidați de principiul ”trebuie să-mi trăiesc viața cât sunt tânăr”) este atmosfera veselă, aparent fără grijile unui loc de muncă, o relație serioasă sau responsabilități; mai pot garanta și că muzica vă va urmări mult după ce ați terminat filmul.

Sunt curioasă de ce părere v-ați făcut voi. Aștept cu nerăbdare comentariile voastre.

Găsiți versurile traduse pentru: Ae Dil Hai Mushkil

Advertisement

Ușa secretă – ep. 4: Mihaela, despre iubire

PRECIZARE: La începutul lunii octombrie, anunțam dorința mea de a strânge păreri de la voi, cititorii, cu privire la limba hindi și India în general – cum vi se pare limba asta, dacă ați învățat-o, dacă v-ar place să o știți, orice altceva ce vă trece prin minte. Iată, azi, am să postez primul mesaj dintr-o serie. Am numit rubrica ”ușa secretă” fiindcă o limbă străină este o poartă către un alt univers pe care mulți o văd, puțini o deschid și-i trec pragul. Am speranța că vă va face plăcere să citiți despre experiențele și trăirile unor persoane cu care împărtășim aceeași pasiune. Rubrica rămâne deschisă, nu vă sfiiți să trimiteți ceea ce aveți de spus, m-aș bucura nespus să ajungem la sute de mărturisiri cu privire la dragostea pentru o limbă. Ordinea de prezentare este aleatorie; azi, Mihaela ne povestește: