Al șaptelea simț – cu și despre limbă


La școală, am fost învățați că există 5 simțuri: văz, auz, miros, gust și simțul tactil; unii, mai conectați la supranatural, ar adăuga un al 6-lea (și nu mă refer la Whirlpool) – percepția extrasenzorială (cum ar zice românul simplu, ”vorbitul cu lumea aialaltă”). Am văzut de curând un reportaj la știri în care ni se prezentau alte 4 simțuri ce ar completa lista clasică de 5: echilibrocepția (simțul echilibrului), propriocepția (situarea în spațiu), termocepția (simțul temperaturii) și cronocepția (percepția timpului); după ceva documentare, se mai poate adăuga și nocicepția (sensibilitatea la durerea fizică) și probabil multe altele…

Eu, ca să fiu mai cu moț, aș adăuga lingvocepția; nu vă apucați de căutat cuvântul prin dicționare, vă asigur că nu există. Ceea ce urmează să citiți reprezintă părerea mea pur personală (asta ca să fiu pleonastică până la capăt), fără pretenția de a avea vreo bază științifică (sau poate are și nu știu eu).

Având experiență în ale învățatului limbilor străine, am parcurs niște etape naturale în acumularea cunoștințelor până să ajung să pot folosi acea limbă. Succesul sau eșecul în învățare se definește, în cazul meu, prin nivelul de interes față de limba respectivă și cantitatea de muncă depusă spre a o învăța. Astfel, dacă la engleză mă descurc excelent e numai datorită efortului susținut și anilor de contact cu limba; la polul opus se află persana, ea constituind doar un mijloc prin care am asimilat un nou alfabet, pe care nu am continuat s-o studiez.

Și acum, o să mă întrebați ”bine, dar cum rămâne cu titlul? Al șaptelea simț?”; v-am povestit la început despre clasicele 5, la care putem adăuga un al 6-lea (da, nici o treabă cu Whirlpool). Este acel simț ieșit din comun, explicabil doar printr-o activitate deosebită în creier în zona dedicată limbajului și comunicării, cel al limbii.

Aș împărți simțul în două categorii: cel al limbii, unde aș include asocieri la nivel semantic (vocabular, înțelesul cuvintelor, context etc.) și cel lingvistic (ceva mai specializat, unde persoana poate deduce desinențe, reguli gramaticale). În ce constă acest simț? Capacitatea de a înțelege acțiunea dintr-un film fără a ști limba prea bine (puțin spre deloc), de a citi o carte și a pricepe povestea chiar și având o mulțime de cuvinte necunoscute, de a fredona un cântec ale cărui versuri nu sunt tocmai clare pentru cântărețul de ocazie, dar care totuși rezonează cu el la un anumit nivel. Spre exemplu: sunt deseori rugată să traduc cuvinte din hindi (”ce înseamnă cuvântul x?”); cei care au interacționat cu mine vă pot confirma că primul lucru pe care-l întreb este: ”unde ai întâlnit termenul? Dă-mi exemplul.” De ce fac asta? Un cuvânt nu se poate explica izolat; atunci când vorbim, o facem în fraze, în aglomerări de cuvinte, un în niște termeni izolați, de exemplu ”apă” (apă, și ce-i cu asta? Ți-e sete? Te-ai udat? Plouă? E inundație? S-a spart țeava? Ești transpirat?); sunt atât de multe posibilități; așadar, când intervine polisemantismul, e aproape imposibil să dau o singură traducere pentru un cuvânt. Omul poate să vină și să spună, ”bine, dar pe net scrie că înseamnă asta”, ceea ce e de multe ori și corect, doar că netul nu simte contextul sau tonul scriitorului sau vorbitorului.

Cum funcționează acest simț? Are baterie nelimitată, doar că uneori se supraîncălzește și atunci are nevoie de odihnă, să nu facă scurt; hrana trebuie să fie consistentă și constantă, ori ajustată după nevoie; se poate stinge cu lichide de slabă calitate, dar în cantități mici fiindcă acidul din ele atacă microprocesorul; întreținerea procesorului este costisitoare dacă materialele sunt de foarte bună calitate, salvarea vine însă de la internet, unde, slavă cerului, găsim informație de calitate și gratuit. La reparații nu trebuie mers din moment ce upgrade-ul (Doamne iartă-mă, că nu știu termenul pentru asta în românește) se realizează automat, depinzând de specificațiile stăpânului. Ca să nu existe dubii, descrierea asta creață se referă la acel motoraș plin de taine nedeslușite în totalitate până astăzi denumit creier.

Cum arată cel de-al șaptelea simț în cazul meu? Am să vă povestesc despre experiența mea de învățare, în care a acționat cu precădere categoria întâi despre care vă spuneam anterior, urmărind serialul istoric Chakravartin Ashoka Samrat. Dornică să mă expun unui limbaj mai greoi decât hinglish-ul de toate zilele, m-am încăpățânat să urmăresc un serial istoric care-mi garanta un limbaj de lemn, sanscritizat și o experiență lingvistică de ”comă”. Nu neg, în prima săptămână m-am uitat ca mâța-n calendar; în a doua, am început să notez cuvinte, liste întregi de cuvinte necunoscute (că pe urmă n-am mai ajuns să le caut pe toate-n dicționar, și asta-i drept); dificil e puțin spus, eram iritată de propriile neajunsuri. Cu trecerea săptămânilor, am constatat că încep să înțeleg cine cu cine votează și de ce fără să fi petrecut ore în șir căutând prin dicționare; cum? Magia contextului. Când multe cuvinte se repetă în aproape aceleași împrejurări, simțul limbii le reține și le stochează într-un sertar; la nevoie, se deschide sertarul și se aleg de acolo cele trebuincioase.

Iată-mă astăzi, aproape de finalul serialului, capabilă să explic și în somn (totuși, nu recomand să fiu trezită brusc; s-ar putea să iasă rău; avantaj eu, că nu răspund de faptele mele) detaliile vieților fiecărui personaj din poveste.

Asta vă poate spune oricine, nu doar eu, cu cât știi mai multe limbi, cu atât simțul se activează mai des și devine tot mai complex, mai specializat; în același timp devin din ce în ce mai ușor de observat reguli gramaticale care sunt comune mai multor limbi sau care au suferit modificări, dar sunt prezente în mai multe cazuri (iată, aici intră în funcțiune categoria a doua a simțului). Exemplele ce pot reieși sunt infinite.

Ne este utilă această lingvocepție? Mie, cu siguranță. Am avut parte de niște străfulgerări lingvistice de toată frumusețea care mi-au adus mari satisfacții în studiul individual; multe lucruri ce țin de limbă, însă, nu pot fi explicate, trebuie simțite; or ca să ajungem la acel nivel de finețe, trebuie muncă (asta nu v-o spune nimeni). Nu susțin învățarea unei limbi doar pentru a adăuga încă una în palmares (ca în cazul hiperpoligloților); da, vă puteți lăuda că știți 26 de limbi, dar oare le simțiți cu adevărat? Le-ați văzut sufletul? Spiritul lor vi s-a dezvăluit?

Închei prin a vă spune că indiferent ce limbă ați învăța, faceți-o pentru că vă atrage, pentru că simțiți că are ceva deosebit. Satisfacția că inimile voastre bat la unison cu cel al limbii îndrăgite nu o poate răsplăti nici cel mai baban salariu deoarece e ceva intim, doar al vostru.

Dacă ați avut episoade de ”epifanii” lingvistice, nu vă sfiiți (nu fiți egoiști), povestiți-mi și mie.

4 Comments (+add yours?)

  1. oltea_tatiana
    Oct 11, 2016 @ 12:39:04

    Superb şi cred că aveți mare dreptate. 

    Trimis de pe dispozitivul meu Samsung

    Reply

  2. iuly
    Oct 06, 2016 @ 18:25:03

    Mi-ai facut seara mai buna cu acest articol.🙂 Si eu am evoluat cu engleza cu ajutorul filmelor, vazandu-le foarte des mi-am mentinut si imbogatit vocabularul. Regretul meu este ca nu gasesc destul timp incat sa studiez si hindi mai mult, dar articolul tau cu siguranta mi-a trezit pofta de invatat!😀

    Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: