Colțul mitologic: Peștele în ajutor


(Matsya Purana)

Odată cu mișcarea roții vieții în epoca Kali, cea de-a patra și ultima etapă a existenței, un Brahma foarte obosit a căscat. Veda i-a alunecat din gură și a fost furată de demonul cu cap de cal pe nume Hayagriva. Drept rezultat, legea junglei a cuprins pământul. Comportamenul cinstit a fost abandonat. Haosul domnea pretutindeni. În toată dezordinea, un ascet plin de compasiune pe nume Manu, care fusese rege cândva, a salvat un mic pește dintr-un râu și l-a pus într-un vas. Odată cu trecerea zilelor, peștele tot creștea, nemai având loc nici în vas, nici în heleșteu, lac sau râu. În cele din urmă, Manu l-a eliberat în mare. Nu peste mult timp, apele încep să se umfle și să acopere pământul. Sosise vremea morții lumii vechi pentru a face loc alteia noi (pralaya). Peștele a reapărut înaintea lui Manu. Crescuse atât de mare că acoperea orizontul. Îi ieșise și un corn. Peștele l-a instruit pe Manu să se așeze, împreună cu cei șapte mari înțelepți, sămânța tuturor animalelor și plantelor, pe o barcă. ”Leagă barca de cornul meu și eu vă voi purta către siguranță, în timp ce apele vor distruge totul în cale.” Cât Manu se ocupa de organizarea bărcii, peștele l-a găsit pe Hayagriva ascunzându-se într-o scoică sub mare. L-a ucis, a recuperat Veda și a condus barca lui Manu prin teribila furtună până la muntele Meru. Acolo, Veda, sămânța omului, plantelor și animalelor a supraviețuit până la retragerea apelor.

Matsya (peștele) și Vedele, infățișați ca niște copii

Despre limbă și cultură – cu Javed Akhtar


Anul acesta, pentru a sărbători Ziua Independenței, m-am gândit să vă aduc mai aproape opiniile unei persoane pe care o admit mult, Javed Akhtar, cu privire la limbă, identitate, cultură. Gândurile și le-a exprimat în cadrul a două evenimente organizate odată cu Jashn-e-Rekhta, prilej de sărbătorire a limbii urdu. De reținut este că aceste discuții cuprind o gamă largă de subiecte, însă m-am oprit doar la cele cu privire la limbă și cultură. Materialul nu este o traducere, ci o parafrazare și un rezumat al răspunsurilor domniei sale.

 

Munca din spatele poetului

Pentru cei ce nu știu, Akhtar saahab este un binecunoscut poet, textier, dar și scenarist în cinematografia indiană de limbă hindi. Întrebat despre meseria de poet și calitățile necesare pentru a excela în domeniu, a subliniat dragostea pentru limbă – dragostea este de nenumărate feluri, dar e cert că atât timp cât există, suntem vii. Dragostea pentru limba maternă este deosebit de importantă fiindcă ea te leagă de pământul strămoșesc, iar indiferența sau ura față de aceasta nu face altceva decât să îți taie rădăcinile. Pentru a ajunge poet trebuie să știi să faci artă, iar pentru asta trebuie un anumit nivel. Cunoașterea trebuie să acopere în primul rând munca altora, să știi pe de rost cât mai multe versuri ale marilor poeți, să simți ritmul, rima, stilul; abia după măcar 500 de poeme memorate, ori după cum spunea un faimos poet ”200.000 de cuplete”, te poți încumeta să creezi. Gândurile pe care dorești să le exprimi trebuie să se topească întru sine, abia apoi devii capabil să le desăvârșești. Nu contează genul abordat, toate sunt valoroase, contează ce faci în cadrul lui și cu el. Poezia este precum a avea copii. Odată ce îi ai, ei cresc. Nu ești complet răspunzător pentru faptele lor, îi poți controla într-o anumită măsură, până într-un punct. More

Colțul mitologic: Vishnu blestemat


(Padma Purana)

Odată Shukra, maestrul demonilor, a plecat într-un pelerinaj. Profitând de absența acestuia, zeii au atacat demonii din dorința de a-i nimici pentru totdeauna. Demonii s-au refugiat în spatele mamei înțeleptului, Kavyamata, care s-a hotărât să se folosească de o formulă magică ce avea să-i adoarmă pe zei până la întoarcerea lui Shukra. Vishnu a redus-o la tăcere tăindu-i gâtul cu discul său. Acțiunea sa a garantat victoria zeilor, dar a atras furia lui Shukra. Vishnu comisese păcatul uciderii unei femei, canalul prin care renașterea era posibilă. Shukra l-a blestemat pe Vishnu să cunoască mortalitatea. Astfel se face că Vishnu, indiferent de statutul său și de rolul său în susținerea creației, s-a încarnat în Rama și Krishna, trecând prin moarte. Nimeni nu se poate sustrage de la împlinirea decretului lui Yama.

vishnu

Filmul momentului: RAMAN RAGHAV 2.0 (2016)


recenzia nr. 116

ramanraghav2.0

Am așteptat cu mare interes acest film și a fost un deliciu. Din multe puncte de vedere. Într-o primă instanță, atât Ramanna – interpretat de Nawazuddin Siddiqui, cât și Raghuvendra – interpretat de Vicky Kaushal, pe care s-ar putea să-l știți din Masaan, sunt personaje complexe interpretate magistral de cei doi actori. Nawaz nu încetează să mă uimească cu câtă ușurință și naturalețe poate intra în pielea unor personaje variate, din toate categoriile sociale, cu valori morale și caractere diametral opuse. În privința lui Vicky, am rămas șocată să-l văd într-o ipostază atât de diferită de Masaan, de unde am tras concluzia că băiatul ăsta are talent cu carul.

Al doilea motiv care aduce un plus filmului este atmosfera sumbră, întunecoasă, dementă. Am avut senzația, pe tot parcursul desfășurării acțiunii, că un topor invizibil plutește deasupra capetelor tuturor celor ce se perindau prin poveste, fie că aveau vreo contribuție în narațiune, fie că nu. Regizorul nu se dezice de ”semnătura” sa, dându-ne să gustăm din diversele arome ce alcătuiesc atmosfera peliculei linguriță cu linguriță. Muzica, deși deloc pe placul meu, se potrivește de minune cu nebunia, instabilitatea emoțională și psihică a personajelor.

Factorul cu o mare pondere în succesul ansamblului este povestea. Avem de-a face cu un individ cu serioase probleme la mansardă a cărui ocupație de bază este căsăpirea conaționalilor. Tragic este că nimeni nu pare să-l poată opri, deși omul se prezintă autorităților de parcă mergea la petrecere. Aici, încep să se contureze idei de tipul în mintea mea: societatea în care trăim este mult mai bolnavă decât pare, siguranța este o utopie, iar supraviețuirea o loterie – dacă azi ai extras un loz câștigător, mai trăiești o zi; mâine s-ar putea să ți se înfunde. Viața este impredictibilă și asta mă îngrozește. Autoritățile sunt roase de cancerul nepăsării, corupției, dezumanizării.

Apoi, dinamica dintre personajele principale este cea care aduce elementul surpriză. Interacțiunile repetate, aparent întâmplătoare, ajung să-i pună pe cei doi bărbați față în față. Într-atât de adânc se merge în explorarea personalităților celor doi încât nu poți să nu ți-i închipui în oglindă. Atunci când comunicarea dintre aceștia îi apropie și mai mult, neliniștea și sentimentul de anticipare nu te lasă să stai pe scaun fără să te agiți. Aflate într-un echilibru delicat, legea și nelegiurea devin actori într-un spectacol de neuitat. Dușmani sau suflete pereche este întrebarea la care fiecare spectator poate să răspundă în funcție de propriile trăiri.

Un film excelent cu o distribuție de primă mână, sigur nu vă va plictisi.

Am să fac ceva ce n-am făcut până acum, vă las un soi de temă de casă: să veniți cu interpretarea proprie cu privire la semnificația titlului. 

Iată și rezultatul temei de casă:

Diana ne spune: ”Eu consider că titlul ar putea proveni de la faptul că personajul principal este un copycat al celui din 1960, însă din moment ce apare și 2.0, nu pot decât presupune faptul că există anumite diferențe în modul de operare al celui din urmă, fapt ce-l face diferit de primul, deci o nouă versiune a acestuia! P. S.: Raman înseamnă „plăcut, iubit”, în timp ce Raghav s-ar traduce „ urmaș al lui Raghu”, care, din câte știu eu este considerat ca un strămoș al lui Rama. Aici m-am cam împotmolit! Nu prea știu cum aș putea să le pun în legătură!:)

Oli a venit cu următoarea explicație: ”n-am vazut filmul dar wikipedia zice ca Raman Raghav a fost ceva psyco serial killer care a operat in Mumbai pe la mijlocul anilor 1960. Deci asta 2.0 banuiesc ca e un soi de versiune moderna a aluia. Eu as pastra titlul original pentru ca e numele unui individ care a existat; nu ceva cuvant traductibil.”

Ambele fete fiind foarte aproape ca explicații, consider că ambele comentarii merită un loc în această umilă recenzie. Felicitări, fetelor, vă mulțumesc pentru participarea și dorința voastră de a vă împărtăși ideile!

Aștept opiniile voastre cu interes.