Cu mare întârziere, vin să vă povestesc cam ce am făcut anul acesta pe la Muzeul Satului de Namaste. Nu mare lucru. De ce? Fiindcă a fost primul val de caniculă și simțeam că mă topesc pe picioare. Groaznic de cald a fost, sufocant, fără pic de aer. Admir oamenii care au rezistat, dar mai ales artiștii care au dansat pe o podea care a ars la propriu. Concluzia mea: nu mai organizați în iunie, cu siguranță nu vara, pentru numele lui Dumnezeu! Nu e primul an în care artiștii se frig la tălpi sau îi ia cu leșin din cauza căldurii sufocante…
Am apucat să văd parada de saree-uri care mi-a plăcut tare mult. Nu am reușit să interacționez cu prea multă lume cunoscută tocmai din cauza… ia ghiciți… da, căldurii… Știu că destui oameni nu au venit fiindcă a fost atât de cald… Acum, dacă acesta a fost motivul real sau nu, nu pot ști…
Gata cu lamentările!
Mi-a plăcut foarte mult anul acesta la atelier. Unu: a fost lume nouă. Doi: au fost oameni curioși, cu întrebări pertinente. Trei: mi-a fost alături buna mea amică Oli, cea pe care ați cunoscut-o prin cele două ”taifas-uri” (dacă nu le-ați citit până acum, trebuie neapărat! AICI și respectiv AICI, pentru a doua parte) și care și-a învins cu brio groaza de vorbit în public; a făcut niște observații foarte bune din perspectiva cuiva care studiază și care a trecut prin diverse etape ale studiului.
Eu m-aș bucura foarte mult dacă, dintre cei care au fost la atelier, și-ar exprima părerea aici despre cum li s-a părut, cât de interesant sau nu a fost, ce ar fi vrut să afle și nu au aflat etc.
Comentarii recente: