O seară magică pe acorduri de Mohan Veena și tabla – Namaste India 2016


Aseară a fost pentru mine una dintre cele mai magice seri din câte am trăit până azi. De ce? Fiindcă am ascultat doi oameni care au mâini și degete magice și care au puterea să absoarbă din capul spectatorului toate grijile cu un pai invizibil care răspunde numai la comenzile lor muzicale.

P. Vishwa Mohan Bhatt, împreună cu shri Nihar Mehta au țesut povești despre iubire pierdută și regăsită, despre dorul de frumos și dragoste, puterea soarelui și învierea naturii… (clarificare, acestea sunt interpretările mele foaaaaarte subiective)

Mohan Veena, instrumentul inventat de dl Bhatt este deosebit ca sunet. Dacă uneori ai senzația că e un sitar, alteori e o venna în toată puterea cuvântului sau o chitară clasică, ba mai mult avea sonorități de chitară electrică pe alocuri. Despre dl Bhatt nu am ce vă povesti, cuvinteele sunt de prisos. Are un simț al umorului excelent și, ca toate marile talente, este extrem de modest. Dl Mehta m-a uluit, m-a lăsat fără cuvinte. Este de departe cel mai talentat tablist pe care l-am auzit până acum.

Comunicarea dintre cei doi a fost, desigur, la superlativ. Până și simțul umorului era perfect armonizat. Lucrul pe care l-am apreciat nespus a fost relația directă cu publicul, implicarea noastră în actul artistic și laudele la adresa noastră în așa fel încât, pentru două ore,  ne-am simțit și noi artiști.

Sunt tare fericită că festivalul a crescut așa frumos. Felicit organizatorii pentru frumoasele spectacole și sper ca la anul să se fixeze într-o perioadă mai puțin caniculară.

Am să revin cu link-ul pentru a vă putea delecta cu imagini.

Ca să nu fiți triști că nu ați putut ajunge, așa ceva am ascultat:

Advertisements

Filmul momentului: AIRLIFT (2016)


Recenzia nr. 112

airlift-poster

Am amânat foarte mult să văd acest film și acum regret. Doar că mă bucur pe de-o parte fiindcă măcar l-am văzut la calitate excelentă. Asta a ridicat filmul și mai mult în ochii mei. Nu aveam așteptări prea mari dat fiind faptul că Akshay Kumar preferă să se maimuțărească în loc să-și atingă potențialul. Însă a jucat acest rol cu măiestrie și am văzut acea licărire, acea emoție de care eram sigură că e capabil după foarte mult timp. Extrem de sensibil, onest, empatic. Mă aplec, domnule Kumar! Bravo!

Pelicula aduce în prim plan povestea unui indian stabilit în Kuweit. O primă caracterizare ne spune că Ranjit Katiyal, căci așa se numește personajul nostru principal, este lipsit de scrupule și face orice pentru a avea un profit cât mai mare. Este bine ancorat în cercurile înalte și se consideră de-al locului. Un telefon va determina schimbări majore în cursul vieții sale, al celor dragi lui și tuturor indienilor stabiliți în Kuweit. Această criză internă va pune la încercare caracterul lui Ranjit.

Pe parcursul desfășurării acțiunii, se pictează un cu totul alt portret al lui Ranjit față de cel inițial. Masca este coborâtă, sentimentul de responsabilitate preluând frâiele rațiunii bărbatului. Este preocupat de soarta tuturor celor cunoscuți și apropiați lui, dar nu îi dă la o parte nici pe cei aflați la ananghie, dar care nu au avut o legătură directă cu el. Este uimitor să asiști la creșterea sa la nivel moral și să conștientizezi cât de important este ca într-o situație limită să existe cineva care să-și asume răpunderea, să preia rolul de lider. Ce este o turmă fără un păstor? Cum înaintează o corabie pe timp de furtună fără un căpitan capabil? Totul este sortit pieirii dacă nu există o fire puternică, stăpână pe sine, dar în același timp luptătoare. Liderul trebuie să fie activ în îndatoririle sale, nu doar să promită. Ranjit trece prin toate etapele acestea și ne dăm seama că schimbarea inițială în comportamentul lui survenise din cauza meseriei, criza reușind să readucă la suprafață omul de altă dată. Odinioară, fusese omul empatic, onest și deschis căruia soția îi ducea nespus dorul. Iată că trecutul devine un motor care să-i alimenteze ambițiile lui Ranjit, redescoperindu-se pe sine și folosindu-se de toate tertipurile învățate de-a lungul anilor de muncă, devine stâlp pentru mii de oameni deznădăjduiți.

Un film excelent mulțumită emoției ce transpare prin interpretarea lui Akshay Kumar, dar și prin subiectul care își are rădăcinile în realitate.

Sunt curioasă să aflu cum vi s-a părut!