Filmul momentului: GREATER ELEPHANT (2012)


Recenzia cu nr. 108

Vizionat în cadrul Zilelor Filmului Indian – Namaste India 2016

GREATERelephant310--310x465

Mi-a fost cam groază că nu voi pricepe filmul. Până de curând, am acolit filmele ”festivaliere” ca ciuma. Începusem cu stângul și nu aveam chef de alte dezamăgiri cinematografice.

Nu mult după începerea proiecției, mi-am dat seama că va fi spumos, măcar din punct de vedere lingvistic. Da, un film în mare parte în hindi, cu inserții de marathi. Însă a fost delicios și din punct de vedere al poveștii. Toată lumea caută ceva. Dacă personajul principal își caută elefantul pierdut, actorii rătăcitori caută un loc de muncă, iar ”Dracula” caută un dentist. Polițistul este în eterna căutare a unei avansări în grad, iar celelalte personaje minore caută fie o bicicletă furată, fie răzbunare. Cu alte cuvinte, fiecare a pierdut ceva, identitatea chiar, aș putea spune; până la regăsirea scopului în viață, se alătură unor căutări ce par lipsite de sens și finalitate.

Personajele și situații sunt veridice, replicile sunt pline de expresii colocviale, iar sincronizarea comică este excelentă. Atâta caterincă de bună calitate nu cred că am văzut în vreun film. Și când mă refer la caterincă, e genul acela de ironie tipică românilor, inventată ca mecanism de supraviețuire în tumultul cotidian. Niciodată nu am avut senzația că între popoarele noastre există o legătură puternică, parcă eram acolo pe stradă, gata să adaug și eu niște vorbe de duh și apoi să ne amuzăm toți împreună, să facem front comun împotriva inamicului (mai mult sau puțin vizibil). Seriozitatea cu care își rostesc replicile te face să reflectezi asupra gravității situației, lucru pe care-l asociez cu durerea pe care o simte un individ cu privire la problema sa – atunci când te doare pe tine, nu există durere mai mare-n lume.

Totul este extrem de autentic și natural, acestea fiind caracteristicile datorită cărora filmul mi s-a lipit atât de suflet. Hazul de necaz este un alt ingredient care face toți banii și-l acaparează pe spectator în mrejele sale.

Finalul deschis este iar un amănunt care contează mult în întreg ansamblul. A meritat toți banii. M-am distrat copios și am avut ocazia să urmăresc cum personajele își regăsesc scopul, drumul într-o existență efemeră. Trebuie văzut dincolo de superficial și evident, trebuie pătruns în adâncuri…

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: