Filmul săptămânii: LAAGA CHUNARI MEIN DAAG (2007)


valabil pentru săptămâna 100: 26 octombrie-1 noiembrie 2015

laaga_chunari_mein_daag_xlg

Înainte de a vă povesti de ce apreciez acest film, am un scurt anunț de făcut: fiindcă timpul meu se limitează pe zi ce trece și filmele indiene moderne de calitate sunt din ce în ce mai rare, m-am hotărât să răresc și eu cantitatea de recenzii; astfel, rubrica nu va mai fi spătămânală, ci probabil lunară (sau chiar mai rară, în funcție de ce îmi ofară piața). Îmi doresc să vă recomand numai acele filme care mă inspiră sau stârnesc în mine furtuni de nestăpânit. Sper să considerați această schimbare de bun augur și să fiți alături de mine în călătoria cinematografică. Rubrica o voi redenumi probabil: ”Filmul lunii sau momentului”.

Filmul acesta mi-a făcut cu ochiul mai ales datorită titlului, care pentru un iubitor de limbă ca mine, este unul extrem de poetic și cu substrat moral, în acest caz. Tradus prin ”s-a pătat vălul/șalul” prefigurează într-un mod extrem de delicat și decent transformarea prin care va trece personajul feminin din peliculă.

Cel mai ușor lucru din lume este să judeci (recunosc că nici eu nu sunt străină de acest prost obicei). Însă mai grav este să judeci fără să cunoști situația sau să tragi concluzii pripite fără să fi încercat să afli detalii. Cam asta pățește și eroina noastră, care e nevoită să ducă o viață dublă din cauza situației financiare precare. Gura lumii nu încetează cu cleveteala inutilă nici când un om e la pământ și preferă să-și asume rolul de martor tăcut, într-un con de umbră, în loc să aleagă a fi activ în locul pasivității.

Nu este ușor pentru o femeie să renunțe la toate principiile ce o definesc pentru a putea supraviețui, mai ales într-o societate tradițională și uneori mult prea ortodoxă precum India. Cum reușește tânăra să împace cele două jumătăți care formează întregul ei univers este demn de urmărit.

Filmul săptămânii: KABHI KHUSHI KABHIE GHAM (2001)


valabil pentru săptămâna 99: 19-25 octombrie 2015

k3gposterfamily

Iubesc acest film din multe motive:

  • distribuția excelentă
  • muzica nemaipomenită
  • multele scene lacrimogene (chiar și peste măsură) – păstrează stilul indian autentic, fiind exemplul care îmi aduce mereu aminte de alte vremuri, vremuri la care țin foarte mult și care acum nu mai sunt
  • pe o notă mai serioasă: fiindcă arată viața în deplinătatea ipocriziei și certurior inutile care pot duce la destrămări ale unor familii despre care nimeni nu credea vreodată că pot fi atinse de vreun rău
  • pentru că în ciuda suferințelor, a dorului, greutăților și distanțelor, există reconciliere – mesajul de speranță în mai bine mi se pare crucial în epoca în care sloganul este ”frate contra frate, fiică vs. mamă” etc.
  • toate acele simboluri care leagă personajele sufletește, spiritual, la un nivel mai presus de josnicia umană, de teluricul la fel de scârbos ca o mlaștină plină de broaște râioase…
  • importanța familiei e subliniată cum nu se poate mai frumos; oricât m-aș bate în piept că sunt cea mai tare în parcare (deși nu sunt genul, să presupunem că sunt) sunt un nimeni fără familia mea din foarte multe perspective (pe care nu are rost să le enumăr aici)…

Cu ce am rămas după vizionarea de prea multe ori ca să mai țin minte: axați-vă pe dragoste, înțelegere și toleranță, dar mai ales comunicare; orice problemă are o soluție; viața e și așa prea scurtă pentru a o petrece într-un continuu război cu semenii; iubiți-vă și afirmați asta cât mai des!

Udaan – suflet lângă suflet @COLECTIV


Acest sfârșit de săptămână este cel mai negru din istoria recentă a țării în care trăiesc de când mă știu. Nimic din ceea ce aș putea scrie sau arăta nu poate da timpul înapoi, schimba prezentul sau alina durerea. Tot ce-mi rămâne este să-mi exprim regretul nemărginit și să mă rog ca Domnul să le fie alături tuturor celor în nevoie. M-am gândit să-i cinstesc pe cei plecați prin traducerea acestui poem și să am convingerea că cei rămași își vor reveni și vor reuși din nou să zboare…

Udaan
Zbor
autor necunoscut

Kaagaz ki kashtiyon mein kai baar safar kar liya
Am călătorit deseori în ărci de hârtie
Ab ek lambi udaan bhar lene do
Acum, lasă-mă să zbor îndelung
Aaj, in bandhe hue pankhon ko khuli hawaa mein saans lene do
Azi, lasă aripile legate să respire în aerul liber
Kyonki ab girne ka khauf nahin raha
Fiindcă acum nu mai există frica de cădere More