Minunile limbii hindi 15: ”Hing lake na phitkari, rang bhi chowka aae”


PRECIZARE: M-am gândit că, din moment ce sunt convinsă că există mulți iubitori ai bucătăriei indiene, să vă prezint săptămânal câte o expresie din limba hindi care are legătură cu mâncarea. Sursele le voi prezenta după ce am epuizat toate expresiile pe care le-am putut găsi. Sper să vă facă plăcere și să vi se pară interesant. Aștept comentariile voastre (păreri, întrebări) cu nerăbdare. Sunteți de asemenea bineveniți să sugerați expresii din limba română cu care ar putea fi traduse cele din hindi.

Săptămâna aceasta: ”Hing lake na phitkari, rang bhi chowka aae”

Traducere literală: nici asafoetida, nici alaun de potasiu, dar culoarea e frumoasă

Folosit atunci când ești recompensat peste așteptări pentru un efort minim.

Filmul săptămânii: FIRE (1996)


valabil pentru săptămâna 90: 17-23 august 2015

fireposter1996

Zilele trecute văzusem un link de la Filmfare (revista) care făcuse un top cu filme hindi ieșite din comun, ce tratează subiecte neconvenționale într-o societate conservatoare cu veleități de modernism. Am reușit să găsesc filmul și este într-adevăr unic, nu ai cu ce să-l compari, dar asta e tipic Deepa Mehta. Unde mai pui că e în engleză și că este primul din seria unei trilogii.

Nandita Das și Shabana Azmi duc acest film, fără îndoială. Subiectele aduse în prim plan implică relațiile interumane, dar mai ales pun față în față două sfere care se bat cap în cap: ideea de datorie și ideea de libertate de alegere. Ipocrizia ce caracterizează societatea indiană e la ea acasă. Nu contează că trăiești precum un cadavru viu în propria casă atât timp cât menții aparențele unei familii fericite, al cuplului perfect. În poveste, apare recurent ideea ”ispita, dorințele sunt cei mai periculoși dușmani”, astfel că se insistă pe înfrânarea lor, până la eliminarea lor cu desăvârșire pentru a te apropria de divinitate. Dar oare cu ce preț?

Rolul femeii este unul mininal, în conul de umbră al gospodăriei. Fie mașină de făcut copii, fie personajul supus soțului întru totul. Cum rămâne însă cu dorințele femeii? Ce drepturi are ea până la urmă sau are doar obligații?

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este simbolistica pe care a introdus-o Mehta prin elementul focului, purificator. Prin Imaginea Sitei, supusă testului focului de către Ram (agni pariksha) este reiterată în final. Citisem multe comentarii cu privire la final și am fost uimită să văd că o grămadă de oameni văd tragedie, când de fapt mesajul este unul de speranță.

Îl recomand mai ales celor cărora nu le plac filmele indiene clasice, cu dans, muzică și multe elemente fără noimă.

Bhagwan Hai Kahan Re Tu [PK – 2014] Versuri traduse


Film: PK
Muzica: Shantanu Moitra
Versuri: Swanand Kirkire
Solist: Sonu Nigam
An lansare: 2014

Hai suna ye poori dharti tu chalata hai
Am auzit că tu conduci întreg pământul
Meri bhi sun le araj, mujhe ghar bulata hai
Ascultă-mi și mie ruga, casa mă cheamă
Bhagwan hai kahan re tu
Unde ești, Doamne?
Hey Khuda hai kahan re tu
O Dumnezeule, unde ești?

Hai suna tu bhatke mann ko raah dikhata hai
Am auzit că arăți calea dreaptă sufletelor rătăcitoare
Main bhi khoya hun, mujhe ghar bulata hai
Și eu sunt pierdut, mă cheamă casa
Bhagwan hai kahan re tu
Unde ești, Doamne?
Hey Khuda hai kahan re tu
O Dumnezeule, unde ești?

Main pooja karun ya namazein padhun
Fie că te venerez, fie că mă închin
Ardaasein karun din rain
Mă rog zi și noapte
Na tu Mandir mile, na tu Girje mile
Nu Te-am găsit nici în templu, nici în biserică
Tujhe dhoondein thake mere nain
Căutându-Te, ochii mei au obosit
Tujhe dhoondein thake mere nain
Căutându-Te, ochii mei au obosit
Tujhe dhoondein thake mere nain
Căutându-Te, ochii mei au obosit

Jo bhi rasmein hain wo saari main nibhata hoon
Respect fiecare tradiție
In karodon ki tarah main sar jhukata hoon
Îmi plec și eu capul, precum restul milioanelor
Bhagwan hai kahan re tu
Unde ești, Doamne?
Hey Khuda hai kahan re tu
O Dumnezeule, unde ești?

Tere naam kayi, tere chehre kayi
Ai multe nume, ai și multe chipuri
Tujhe paane ki raahein kayi
Căile de a Te obține sunt nenumărate
Har raah chalaa par tu na mila
Am pășit pe fiecare, dar tot nu Te-am găsit
Tu kya chaahe main samjha nahin
Nu înțeleg ce vrei
Tu kya chaahe main samjha nahin
Nu înțeleg ce vrei
Tu kya chaahe main samjha nahin
Nu înțeleg ce vrei

Soche bin samjhe jatan karta hi jaata hun
Tot încerc fără să mă gândesc
Teri zid sar aankhon par rakh ke nibhata hun
Mă conduce încăpățânarea de a ajunge la tine
Bhagwan hai kahan re tu
Unde ești, Doamne?
Hey Khuda hai kahan re tu
O Dumnezeule, unde ești?

Hai suna ye poori dharti tu chalata hai
Am auzit că tu conduci întreg pământul
Meri bhi sun le araj, mujhe ghar bulata hai
Ascultă-mi și mie ruga, casa mă cheamă
Bhagwan hai kahan re tu
Unde ești, Doamne?
Hey Khuda hai kahan re tu
O Dumnezeule, unde ești?
Bhagwan hai kahan re tu
Unde ești, Doamne?
Hey Khuda hai kahan re tu
O Dumnezeule, unde ești?

Filmul săptămânii: MANJHI – THE MOUNTAIN MAN (2015)


valabil pentru săptămâna 89: 10-16 august 2015

Manjhi-New-Poster

Această recenzie constituie o premieră pentru mine. Am să-mi dau cu părerea desore un film nelansat oficial încă (lansarea are loc pe 21 august 2015). Îmi propusesem să vă recomand altceva dat fiind faptul că săptămâna aceasta, mai exact pe 15 august, India își va reitera independența. Însă, stelele s-au aliniat în așa fel încât m-au atras către această peliculă pe nesimțite; nu eu am ales filmul, ci el pe mine.

Mă gândeam cum aș putea să vă explic legătura dintre independență și recomandare, dar cu mâna pe inimă că filmul are mai multe în comun cu libertatea decât toată logistica unui stat bine pregătit. Personajul principal face cât zece armate laolaltă, cât despre independență, luptă să și-o câștige pe toate planurile: sentimental, financiar, religios, politic și mai ales fizic. Cu atât e mai deosebit cu cât acest om a trăit pe acest pământ, filmul bazându-se pe întâmplări reale (mai mult sau mai puțin romanțate). Până să intrăm în detalii, vreau să laud regia și cinematografia. Câte poate stârni acest film, aparent simplist, poate chiar stupid, în persoana care-l va privi cu ochii sufletului este cu adevărat remarcabil. După acest rol, pentru mine, Nawazuddin Siddiqui este și va rămâne Manjhi fiindcă s-a născut pentru a-l interpreta. Ceea ce am apreciat sunt unghiurile diferite ale regizorului care mie, ca privitor, îmi dau un plus de profunzime, ceea ce demonstrează prospețimea ochiului său. Jocul de lumini și umbre este spectaculos, lucru redat excelent prin lupta lui Manjhi cu natura. Lingvistic, este un adevărat deliciu, în film vorbindu-se aproape integral în Bihari, o hindi mult pocită față de standard, dar nu mai puțin valoroasă.

Nici nu știu ce să subliniez întâi, atât de multe fațete ale societății surprinde povestea. De la lupta pentru libertate de a-ți alege partenerul de viață, a trăi cu demnitate și a-ți asigura un trai decent, a beneficia de drepturi egale și a nu fi discriminat pe baza castei într-o țară independentă cu pretenții democratice, la a nu fi trădat de autorități, a nu-ți pierde încrederea în semeni și divinitate, a ți se recunoaște meritele extraordinare.

Să le luăm pe rând: după castă, Manjhi își începuse viața cu stângul, fără șanse de îmbunătățire. Însă când a venit vremea tinereții, nu s-a lăsat cu una cu două: s-a opus unei existențe de compromis și-a ieșit învingător, luând-o de soață pe femeia pe care o iubea nespus. Traiul lui Manjhi este reprezentativ pentru toți muncitorii care depind de stăpâni: muncă asiduă, greutăți financiare eterne, sclavie, nedreptate, exploatare. Din păcate, la peste jumătate de secol de la independență, nu s-au schimbat multe.

Visul de a vedea castele dizolvate a rămas astfel, un vis, deși încă dinainte de a-ți întemeia o familie, Manjhi sărbătorise alături de consăteni decizia guvernului de a avea egalitate. Cum era de așteptat, deținătorii frâielor puterii nici nu voiau să audă de așa ceva. Cum să predea armele puterii și din zei să fie reduși la indivizi oarecare? Așa că speranța de a avea o societate în care toți cetățenii sunt egali s-a prăbușit înainte să apuce cineva să așeze prima cărămidă pe fundație. Greutățile care-i apasă pe cei oprimați și neajutorați clocotesc la suprafață sub forma unui strigăt disperat, îndurerat și deznădăjduit: ”Te dai mare Dumnezeu? Asta e lumea Ta? Dacă ne dai viață, de ce ne terorizezi mai apoi? Greșești Tu, tot noi să suportăm consecințele?”

Încrederea în semeni se șubrezise fiindcă Manjhi era conștient de poziția de subordonare în care se afla. Acum îi rezervase și divinitatea o grea și teribilă încercare. Când îți pierzi jumătate din suflet, ai dintre două căi de ales: renunți ori te răzvrătești. Eroul nostru pășește pe cea de-a doua, de aici încolo începând lupta sa cu cel mai mare obstacol fizic, pricinuitor de rele. Manjhi dă dovadă de o îndârjire și o rezistență de neînchipuit. Batjocorit de consăteni, el își va urmări scopul cu o determinare de nestrămutat. Indiferent de condițiile meteorologice, omul nostru poartă bătălie după bătălie ca un falnic Napoleon. Înaintează greu, dar sigur și nimeni și nimic nu-l pot opri.

Singur împotriva naturii, divinității și comunității, Manjhi are o cruce grea de dus, însă o cară neobosit, fără vreun icnet. Are jovialitatea lui Moromete al nostru, iar când e întrebat de un ziarist interesat de povestea sa de ce sparge pietre, el răspunde senin: ”Auzi, de ce sparg pietre… Îmi sap mormântul, de-aia.” Relația lui Manjhi cu natura e una paradoxală, peste puterile de înțelegere a omului obișnuit. De aceea, bărbatul este cunoscut drept nebunul satului, oamenii îl batjocoresc, iar copiii aruncă cu pietre în el. Scenele sunt răscolitoare și subliniază starea jalnică în care a ajuns omul, titulatură ce nu o mai merită. Sunt accentuate ideile: cât de putredă e societatea în interior, ce mentalitate infectă au ființele umane, cât de gol este sufletul omului și ce vid se găsește în mintea și inima sătenilor. Manjhi e un altfel de Iisus, care trece prin același test al celor 40 de zile, ademenit de Satan să se predea, care iese la rându-i victorios, inamicul cedând și binecuvântându-l cu o ploaie răcoritoare ca după multă arșiță. Rivalii sunt de acum prieteni, iar salvarea va veni și ea pentru suficienți semeni ca să conteze.

Bărbatul se înfățișează senin în fața destinului implacabil, dar tot nu se lasă fără război; știe că nu poate da timpul înapoi, că cele întâmplate sunt de neschimbat, dar tot nu acceptă să fie redus la tăcere și decide să ia acel destin în propriile mâini , să-l modeleze cu pricepere și încăpățânare aproape bolnavă până când va sfârși el sau natura va ceda. Când după ani de eforturi apelează la autorități, nu se alege cu altceva decât cu o nouă minciună împachetată în ambalajul corupției și abuzului de putere. Manjhi este deschis ca fiind ”diamantul dintre semințele de chimen”, cu alte cuvinte cel ușor de manipulat.

Scena care redă cel mai bine ipocrizia politicienilor e cea de la întâlnirea populară cu Indira Gandhi. Evenimentul aproape că devine soră cu zicala ”de la bal la spital” când cedează scena (nu mă pot abține să nu zic că nu îi suporta nici pământul pe prefăcuții ăștia). Noroc cu prezența de spirit a oamenilor care au sărit imediat să remedieze problema, printre care și Manjhi. Când în difuzoare urlau cuvintele Indirei și se distingeau clar ”Cu mâna aceasta înlăturăm sărăcia”, nu puteam să-mi scot din minte imaginea muncitorilor vlăguiți pe ai căror umeri se sprijineau toate visele de măreție ale politicienilor. În același timp, era evident că nu vor putea nicicând să se elibereze din jugul minciunii și exploatării, însă Manjhi nu intra sub incidența acestor constrângeri. Când a ieșit din rând, s-au prăbușit și o parte din visele guvernanților, simbolic pentru faptul că politicienii nu trebuie să uite niciodată că fără cetățeni, nu au pe cine conduce.

O altă scenă care ilustrează situația jalnică a autorităților este cea în care eroul nostru este acuzat de furt montan; da, ați citit corect; ”Unde e muntele? L-ai mâncat pe tot? Unde a dispărut?”, îi spune zeflemitor ofițerul de la Ocolul Silvic. Manjhi se confruntă cu neregulile unui sistem împuțit de la cap, dar de data aceasta are surpriza să descopere că sătenii s-au lepădat de haina pasivității.

Filmul m-a răscolit profund și dacă am învățat ceva este că dacă vrei să-ți atingi scopul trebuie să fii enervant de perseverent, atât de perseverent încât într-o zi Domnul să se ridice din tronul său maiestuos și să exclame: ”Bine domnule, ia de aici; mai scutește-mă că m-ai înnebunit!”. Dacă Dumnezeu te-a obosit pe tine, obosește-L și tu pe El deoarece, cum spunea Manjhi, ”nu te bizui pe Domnul; cine știe, s-ar putea ca El să se bizuie pe tine…”

Merită văzut și profit de ocazie să urez Indiei o zi a independenței pe măsura multiculturalității ei!

Pastila de cultură: Kumkum Bhagya


După cum bine știți, din august Antena Stars difuzează, în premieră, zilnic la ora 18:30 noul serial indian Kumkum Bhagya. Ttitlul l-au tradus cu Alege Dragostea, traducere ce, ca de obicei, nu are nici cea mai vagă legătură cu originalul. Nu voi putea înțelege vreodată de ce le place traducătorilor români să maltrateze titlurile filmelor și serialelor indiene în mod special.

M-am gândit că ar fi interesant să vă împărtășesc și vouă ceea ce cred eu că înseamnă de fapt titlul noului serial. More

Previous Older Entries Next Newer Entries