Filmul săptămânii: MANJHI – THE MOUNTAIN MAN (2015)


valabil pentru săptămâna 89: 10-16 august 2015

Manjhi-New-Poster

Această recenzie constituie o premieră pentru mine. Am să-mi dau cu părerea desore un film nelansat oficial încă (lansarea are loc pe 21 august 2015). Îmi propusesem să vă recomand altceva dat fiind faptul că săptămâna aceasta, mai exact pe 15 august, India își va reitera independența. Însă, stelele s-au aliniat în așa fel încât m-au atras către această peliculă pe nesimțite; nu eu am ales filmul, ci el pe mine.

Mă gândeam cum aș putea să vă explic legătura dintre independență și recomandare, dar cu mâna pe inimă că filmul are mai multe în comun cu libertatea decât toată logistica unui stat bine pregătit. Personajul principal face cât zece armate laolaltă, cât despre independență, luptă să și-o câștige pe toate planurile: sentimental, financiar, religios, politic și mai ales fizic. Cu atât e mai deosebit cu cât acest om a trăit pe acest pământ, filmul bazându-se pe întâmplări reale (mai mult sau mai puțin romanțate). Până să intrăm în detalii, vreau să laud regia și cinematografia. Câte poate stârni acest film, aparent simplist, poate chiar stupid, în persoana care-l va privi cu ochii sufletului este cu adevărat remarcabil. După acest rol, pentru mine, Nawazuddin Siddiqui este și va rămâne Manjhi fiindcă s-a născut pentru a-l interpreta. Ceea ce am apreciat sunt unghiurile diferite ale regizorului care mie, ca privitor, îmi dau un plus de profunzime, ceea ce demonstrează prospețimea ochiului său. Jocul de lumini și umbre este spectaculos, lucru redat excelent prin lupta lui Manjhi cu natura. Lingvistic, este un adevărat deliciu, în film vorbindu-se aproape integral în Bihari, o hindi mult pocită față de standard, dar nu mai puțin valoroasă.

Nici nu știu ce să subliniez întâi, atât de multe fațete ale societății surprinde povestea. De la lupta pentru libertate de a-ți alege partenerul de viață, a trăi cu demnitate și a-ți asigura un trai decent, a beneficia de drepturi egale și a nu fi discriminat pe baza castei într-o țară independentă cu pretenții democratice, la a nu fi trădat de autorități, a nu-ți pierde încrederea în semeni și divinitate, a ți se recunoaște meritele extraordinare.

Să le luăm pe rând: după castă, Manjhi își începuse viața cu stângul, fără șanse de îmbunătățire. Însă când a venit vremea tinereții, nu s-a lăsat cu una cu două: s-a opus unei existențe de compromis și-a ieșit învingător, luând-o de soață pe femeia pe care o iubea nespus. Traiul lui Manjhi este reprezentativ pentru toți muncitorii care depind de stăpâni: muncă asiduă, greutăți financiare eterne, sclavie, nedreptate, exploatare. Din păcate, la peste jumătate de secol de la independență, nu s-au schimbat multe.

Visul de a vedea castele dizolvate a rămas astfel, un vis, deși încă dinainte de a-ți întemeia o familie, Manjhi sărbătorise alături de consăteni decizia guvernului de a avea egalitate. Cum era de așteptat, deținătorii frâielor puterii nici nu voiau să audă de așa ceva. Cum să predea armele puterii și din zei să fie reduși la indivizi oarecare? Așa că speranța de a avea o societate în care toți cetățenii sunt egali s-a prăbușit înainte să apuce cineva să așeze prima cărămidă pe fundație. Greutățile care-i apasă pe cei oprimați și neajutorați clocotesc la suprafață sub forma unui strigăt disperat, îndurerat și deznădăjduit: ”Te dai mare Dumnezeu? Asta e lumea Ta? Dacă ne dai viață, de ce ne terorizezi mai apoi? Greșești Tu, tot noi să suportăm consecințele?”

Încrederea în semeni se șubrezise fiindcă Manjhi era conștient de poziția de subordonare în care se afla. Acum îi rezervase și divinitatea o grea și teribilă încercare. Când îți pierzi jumătate din suflet, ai dintre două căi de ales: renunți ori te răzvrătești. Eroul nostru pășește pe cea de-a doua, de aici încolo începând lupta sa cu cel mai mare obstacol fizic, pricinuitor de rele. Manjhi dă dovadă de o îndârjire și o rezistență de neînchipuit. Batjocorit de consăteni, el își va urmări scopul cu o determinare de nestrămutat. Indiferent de condițiile meteorologice, omul nostru poartă bătălie după bătălie ca un falnic Napoleon. Înaintează greu, dar sigur și nimeni și nimic nu-l pot opri.

Singur împotriva naturii, divinității și comunității, Manjhi are o cruce grea de dus, însă o cară neobosit, fără vreun icnet. Are jovialitatea lui Moromete al nostru, iar când e întrebat de un ziarist interesat de povestea sa de ce sparge pietre, el răspunde senin: ”Auzi, de ce sparg pietre… Îmi sap mormântul, de-aia.” Relația lui Manjhi cu natura e una paradoxală, peste puterile de înțelegere a omului obișnuit. De aceea, bărbatul este cunoscut drept nebunul satului, oamenii îl batjocoresc, iar copiii aruncă cu pietre în el. Scenele sunt răscolitoare și subliniază starea jalnică în care a ajuns omul, titulatură ce nu o mai merită. Sunt accentuate ideile: cât de putredă e societatea în interior, ce mentalitate infectă au ființele umane, cât de gol este sufletul omului și ce vid se găsește în mintea și inima sătenilor. Manjhi e un altfel de Iisus, care trece prin același test al celor 40 de zile, ademenit de Satan să se predea, care iese la rându-i victorios, inamicul cedând și binecuvântându-l cu o ploaie răcoritoare ca după multă arșiță. Rivalii sunt de acum prieteni, iar salvarea va veni și ea pentru suficienți semeni ca să conteze.

Bărbatul se înfățișează senin în fața destinului implacabil, dar tot nu se lasă fără război; știe că nu poate da timpul înapoi, că cele întâmplate sunt de neschimbat, dar tot nu acceptă să fie redus la tăcere și decide să ia acel destin în propriile mâini , să-l modeleze cu pricepere și încăpățânare aproape bolnavă până când va sfârși el sau natura va ceda. Când după ani de eforturi apelează la autorități, nu se alege cu altceva decât cu o nouă minciună împachetată în ambalajul corupției și abuzului de putere. Manjhi este deschis ca fiind ”diamantul dintre semințele de chimen”, cu alte cuvinte cel ușor de manipulat.

Scena care redă cel mai bine ipocrizia politicienilor e cea de la întâlnirea populară cu Indira Gandhi. Evenimentul aproape că devine soră cu zicala ”de la bal la spital” când cedează scena (nu mă pot abține să nu zic că nu îi suporta nici pământul pe prefăcuții ăștia). Noroc cu prezența de spirit a oamenilor care au sărit imediat să remedieze problema, printre care și Manjhi. Când în difuzoare urlau cuvintele Indirei și se distingeau clar ”Cu mâna aceasta înlăturăm sărăcia”, nu puteam să-mi scot din minte imaginea muncitorilor vlăguiți pe ai căror umeri se sprijineau toate visele de măreție ale politicienilor. În același timp, era evident că nu vor putea nicicând să se elibereze din jugul minciunii și exploatării, însă Manjhi nu intra sub incidența acestor constrângeri. Când a ieșit din rând, s-au prăbușit și o parte din visele guvernanților, simbolic pentru faptul că politicienii nu trebuie să uite niciodată că fără cetățeni, nu au pe cine conduce.

O altă scenă care ilustrează situația jalnică a autorităților este cea în care eroul nostru este acuzat de furt montan; da, ați citit corect; ”Unde e muntele? L-ai mâncat pe tot? Unde a dispărut?”, îi spune zeflemitor ofițerul de la Ocolul Silvic. Manjhi se confruntă cu neregulile unui sistem împuțit de la cap, dar de data aceasta are surpriza să descopere că sătenii s-au lepădat de haina pasivității.

Filmul m-a răscolit profund și dacă am învățat ceva este că dacă vrei să-ți atingi scopul trebuie să fii enervant de perseverent, atât de perseverent încât într-o zi Domnul să se ridice din tronul său maiestuos și să exclame: ”Bine domnule, ia de aici; mai scutește-mă că m-ai înnebunit!”. Dacă Dumnezeu te-a obosit pe tine, obosește-L și tu pe El deoarece, cum spunea Manjhi, ”nu te bizui pe Domnul; cine știe, s-ar putea ca El să se bizuie pe tine…”

Merită văzut și profit de ocazie să urez Indiei o zi a independenței pe măsura multiculturalității ei!

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: