Filmul săptămânii: DRISHYAM (2015)


valabil pentru săptămâna 88: 3-9 august 2015

Drishyam-2015

 

Am așteptat filmul cu mari speranțe. Aveam pretenții uriașe și nu m-a dezamăgit decât parțial, ceea ce e foarte bine. Distribuția a mărit curiozitatea, dar cel mai mult povestea se anunța una fantastică.

Distribuția a fost cu adevărat excelent aleasă. Lui Ajay i se potrivește de minune personajul, tăcut, dar cu o minte ascuțită. Shriya nu e doar frumoasă, ci se implică și emoțional. Transmite frică, nesiguranță, groaza care se naște din consecințele ce vor apărea în urma faptelor. Copilașii sunt promițători, dar cuvinte de laudă, mai ales pentru cea mică. Tabu și-a adus contribuția, deși nu cred că a fost exploatat potențialul la maximum. Efortul este totuși lăudabil. Filmul decurge lent, dar se potrivește de minune cu personalitatea lui Ajay.

Și acum povestea, că aici e cu multe semne de întrebare cu privire la moralitate, sinceritate, asumarea riscurilor, dar mai ales a consecințelor. Pomeneam de moralitate: a fi moral, imoral sau amoral e una din întrebările care nu mi-au dat pace de pe la jumătatea filmului. Cât de departe merge cineva pentru a-și salva familia? Din moment ce este clar ca lumina zilei că ai făptuit, ești suficient de sincer, mai ales față de tine, să-ți asum consecințele? A fi protejat ori a fi adus în fața legii? A deveni complice, a tăinui sau a răspunde pentru cele comise?

De cele mai multe ori o greșeală poate aduce cu sine o tragedie nu doar pentru o viață, ci pentru toate cele cu care persoana vătămată intră în contact. Oare ne putem imagina furtuna pe care o poate genera un gest, chiar și în legitimă apărare?

Nu pot compătimi personajul principal în acest caz, deși, probabil, filmul tinde către aceasta. Ceea ce s-a întâmplat putea avea o rezolvare cu fapte asumate, chiar dacă asta însemna plata unui preț pentru cele întâmplate. Nu știu cu ce obraz se va înfățișa în fața legiuitorului suprem când va fi să vină vremea cu scuza că nu voia ca viața fiicei sale să fie distrusă. Dar pentru viețile distruse ale celor din jur cine răspunde? Lipsa de compasiune este evidentă în finalul peliculei, la întâlnirea de gradul 3 – fiind singurul care putea face lumină, ”eroul” nostru decide să nu se folosească de acest drept.

Aproape uitasem să menționez ceva ce consider că ridică nespus calitatea filmului: lanțul de evenimente prin care personajul principal țese întregul covor cu care să se poată acoperi atât pe sine, cât mai ales familia. Stimați cetățeni, băiatul ăsta dă clasă tuturor manipulatorilor cât ai zice pește!

Închei prin următoarea întrebare: era doar un semi-analfabet cu multă imaginație și sânge rece sau un geniu ascuns diabolic?

Chiar aș fi curioasă să vă aflu părerea, de partea cui vă situați în încurcata poveste de familie. Zic că merită să-l urmăriți, o să vă dea multe de gândit.