La taifas cu Oli, proaspăt întoarsă din India – partea II


Dacă nu ați citit prima parte, întâi aflați cum a început totul AICI.

  • Cât de des ai ocolit animalele în călătoriile tale? Istorioare amuzante având actori animăluțe?

Nu le-am ocolit deloc. Decât fizic pentru că erau peste tot pe stradă. Vaci în principal. La un moment dat ne-am pus pe făcut o lista cu tipurile de animale vagabond din orașele prin care am trecut. În Delhi am văzut doar vaci și câini. Și un porc pe marginea drumului din taxi. În Jaipur și Jaisalmer am văzut mai multe, s-au adăugat pe listă capre, porci, maimuțe. Nu m-au deranjat animalele de pe stradă ci faptul că multe din ele erau subnutrite sau cu boli de piele. Din nou aceeași diferență, mai rău în Delhi, mai bine spre Jaisalmer. Mi-a venit ideea că.. statutul hindușilor de sacru pentru vaci e cam cum vedem noi sacră viața umană. Nu e ok să omori oameni dar și dacă unul moare de foame nu sari neapărat să-l ajuți. Nu că ai fi rău dar sunt prea mulți care n-au ce mânca și nici tu nu ești bogat. Cam așa cu vacile. Care totuși erau ok în comparație cu cât de jalnici arătau câinii pe care i-am văzut în capitală. Despre vaci, întorcându-ne în Jaipur dintr-un loc în care am văzut de pe un deal apusul, Mr. Khan ne-a zis că trebuie să așteptăm un pic că blochează un camion strada. Murise o vacă și cică mor multe pentru că mănâncă plastic.. și cum gunoi e peste tot grămadă.. se explică. Nu foarte amuzant. Mai ales că aștia cu camionul așteptau să vină niște untouchables să pună vaca moartă în camion, să o poată duce undeva în padure. Poate atinsul de mortăciuni nu e pentru oricine.. Am râs aiurea atunci: să vezi că și ăia de la resort din Vrindavan tot ceva untouchables așteptau să vină să curețe peretele.

La început amuzant a fost o scena cu o maimuță care mânca o banană lângă care a venit o capră încercând să îi ia maimuței ceva din banană. Îi arunca maimuța tot felul de priviri și în final i-a lăsat coaja. Capra a fost mulțumită dar a apărut și un porc. Maimuța, capra și porcul, împărțind banana au fost savuroși dar au adus și sfârșitul amuzamentului pentru noi în același timp. Am simțit că scena din fața nostră e un soi de metaforă ce descrie perfect cum am simțit eu interacțiunea mea cu India: culorile date de spectacolul oferit sub ochii noștri și gustul amar al faptului că porcul suferea de ceva boală de piele. Slab, sărac, murdar. India e mare și are din toate, nu cred că e ceva care să o poată cuprinde, eu vorbesc doar de o senzație pentru puținele mele zile acolo.

o capră de aștepta un ospăț  copyright: Oli

o capră ce aștepta un ospăț
copyright: Oli

  • Dacă ar fi să alegi trei personaje interesante/amuzante/enervante pe care le-ai întâlnit, cine ar fi și în ce context le-ai întâlnit?

Sigur Ram Prakash (cel cu care am vorbit în hindi despre jeth ji și jethani ji), Mr. Khan (așa s-a prezentat, așa a rămas) și cuplul sikh din tren.

Mr. Khan era mereu pus pe glume. De exemplu, și asta zic mai mulți (am descoperit după) de ce e nevoie ca să fii șofer de riksha în India? “Good Brakes, Good Horn and Good Luck”. Sau poezioare de tipul “Long hair, long life/Short hair, nice wife/No wife nice life.” În prima parte cu păr lung și scurt intenționa sigur și niște complimente pentru mine și Cristina (păr lung și scurt). A charmer, Mr. Khan la cei 40 de ani ai lui. Ne-a plăcut mult de el, ne-a plimbat numai el prin tot Jaipurul în cele 3 zile și avea o tactică de fidelizare foarte bună. N-a cerut niciodată o sumă anume, ci doar cât vrem noi să-i dăm, insistând că și nimic e ok, că el s-a distrat cu noi. Ne-a povestit de copiii lui, că ar mai vrea să facă, dar și (doar lui Andrei) că.. îi e dor de o clientă de-a lui cu care a avut un soi de apropiere/relație, au dormit în același pat dar nu s-a întâmplat nimic fizic. La sfârșit ne-a arătat un carnețel în care i-au scris foarte mulți clienți impresii, în limbile lor. I-am tradus mesajele din limbile pe care le înțelegem și i-am lăsat și noi ceva în română.

Cei doi din tren au fost foarte drăguți. Bătrâni, probabil 65-70, și îmbrăcați tradițional. Ea saree, el turban. El citea ziarul în engleză. Ne tot zicea “You have to take precautions everywhere”, adică să ne legăm bagajele, etc. Plus alte sfaturi de viață. Le-am povestit pe unde am fost. Andrei și Mihai au primit și binecuvântarea lui (ashirvaad).

  • Ai scăpat de statutul de vedetă datorită culorii pielii? Vreun eveniment ieșit din comun?

Sigur n-am scăpat. Pe lângă agitația de la Holi și cea de pe scări la Jama Masjid, încercatul de a ne vinde mereu diverse, au vrut foarte mulți oameni să facă poze cu noi. Eu am acceptat doar de 2 ori, cu niște fete dar băieții au făcut poze cu mai mulți. O dată Andrei a glumit când cineva l-a întrebat dacă nu vrea să facă o poză cu el, răspunzând 50 rupees. Indianul era dispus chiar să dea banii.. In moscheea de la Fatehpur Sikri au venit doi bărbați la mine cerând să facem o poză împreună, am arătat spre Andrei, spunând “pati” dar un piiic cam tare pentru că am întors câteva capete. Inclusiv unii care cântau ceva muzică sufită la instrumente în față la un mausoleu. Oopps. E ok, cei 2 s-au dus apoi la Andrei și au făcut poză cu el.

  • Ai plătit prețul pielii albe? Cum a fost la cumpărături?

Există o diferență de preț pentru albi și oficial, la obiectivele turistice. Biletul pentru Indieni peste tot e foooarte ieftin (la Taj Mahal, Red Fort, etc). Apoi un preț ceva mai mare dar tot mic pentru cei din țările din zonă (o listă care includea de exemplu Bangladesh) și restul ce aveau preț x 10. În final asta e ok, o protecție a statului pentru cetățenii lor, e normal. Dar pe lângă asta, ca turist, nu prea știai cât costă de fapt ceva. Evident că toți cer mai mult la cumpărături dacă te văd alb dar cât mai mult? Aici m-a ajutat că înțelegeam hindi. De exemplu am vrut să cumpăr niște sandale și inițial mi-au cerut 500 de rupees. M-am făcut că mă uit la altceva și am așteptat să vină un localnic. Așa am auzit că a vândut unei doamne, vorbind în hindi, o pereche similară cu 100 rupees. Asta mi-a dat un atuu la negociere.

  • Ai experimentat culinar?

Am mâncat cam din toate dar deloc de pe stradă, doar restaurante care arătau binișor. A fost și foarte bine și mediocru. Am mâncat extraordinar (de aproape ne-am bătut pe mâncare) într-un loc mic din Delhi numit Punjabees. E mic pentru ca ei in principal fac comenzi la domiciliu dar na.. eram în zonă, am mâncat acolo. Mai multe feluri, toate atât de delicioase că m-am mai trezit gândindu-mă la ele și după ce m-am întors în țară.

  • Cum a fost în deșert?

Foarte frumos deși nu chiar experiența la care te-ai aștepta la un deșert ca Sahara. Unde am fost noi din Jaisalmer, în deșertul Thar.. sunt destui de mulți boscheți și mai rar dune. Și pentru că am plecat pe cămile pe după-amiază n-a fost îngrozitor de cald. Așa că a fost un pic de overkill eșarfa pe care mi-o înfășurasem în jurul capului dar în care m-am trezit că mă simt foarte confortabil. Am fost două grupuri de 12 oameni fiecare mergând pe căi diferite două ore pe cămile, la pas, spre același loc: o tabără improvizată unde am dormit o noapte. Fără corturi, doar saltele și plapumă direct pe nisip. A fost frig noaptea, ba chiar a și plouat. Puțin, de formă, 5-10 minute, doar cât să râdem de ce halal deșert am găsit. Dar cel mai mult mi-a plăcut să îi ascult pe ghizii noștri, majoritatea copii, care au mers pe lângă cămile și tot fredonau cântece din filme bollywood. Apoi lângă focul de tabără pe care ni l-au făcut în timp ce ne-au servit cina făcută ad-hoc.. să urmăresc amestecul de respect și fascinație din privirile unuia din ghizi pentru o tânără americancă, foarte dezinvoltă, foarte vorbăreață și care locuia de 6 luni în Delhi voluntară într-un cartier sărac. Și care a spus, râzând, că o cheamă “Pagal bandar didi”. Mi-a plăcut că înțeleg când mai zicea ea câte ceva în hindi. A fost drăguță Cristina care mi-a zis, pe baza a nicio dovadă, că pune pariu că eu știu mai bine hindi ca ea. Doar că acolo eu am fost doar observator.

sub acoperire, în deșert copyright: Oli

sub acoperire, în deșert
copyright: Oli

  • Cum te-ai descurcat cu limba? Ți-au folosit cunoștințele anterioare?

Mi-a folosit cu siguranță, nu în a mă înțelege cu oamenii pentru că vorbeau toți cei cu care am interacționat engleză, ci în a înțelege ce văd la o altă dimensiune decât a turistului obișnuit. Un detaliu în plus aici, altul dincolo, și tot așa. Plus că pentru mine în India tot ce am vizitat a fost decor, savoarea principală era în frânturile de conversație pe care le auzeam în hindi. Și în plus ne-am amuzat de exemplu pentru că înțelegeam de ce erau stâlcite denumirile scrise în engleză în meniuri cu alfabetul latin – sigur de la scrierea cuvintelor străine fonetic în devanagari, întorși la alfabetul latin n-a mai ieșit originalul. Sau tot într-un meniu, la o categorie numită “specialități din Jaisalmer” scria cu alfabet latin “nimbu pani”, care înseamnă din hindi fix apă cu lămâie.

  • Ai reușit să te bucuri de experiența cinematografică indiană autentică?

Am vrut să văd Badlapur. Le-am povestit celorlalți că badla înseamnă răzbunare iar pur e cumva nume vechi pentru oraș, așa se termină numele unor orașe, ca Jaipur. S-au distrat spunându-i mereu filmului din momentul respectiv “Revengepur”. Până l-a urmă au văzut un afiș cu NH10 și au ales ei să mergem acolo renunțând la Revengepur. Filmul ne-a cam plictisit dar pentru ei a fost bine pentru că nu e mult dialog așa că au înțeles tot ce se întâmplă. Altfel față de cinematografele noastre au fost doar ceva fluierături spre final și existența mai multor bebeluși în sală.. la un film cam violent.

  • Am aflat că ai fost și în Nepal. Cât de diferit e față de India?

În Nepal a fost pentru noi mult mai mult despre natură, despre munți. Sigur diferiți față de ce am văzut în India. În orice caz, chiar și în capitală, în Nepal e mult mai puțină mizerie, mai rare claxoanele, mai puțină disperare de a vinde ceva. Și nimănui nu i-a păsat că suntem albi. Nimeni nu ne-a cerut să facem poze. Și nici nu am văzut să întoarcă vreunul capul după mine și Cristina, cum ni se întâmplase mult prea des prin India.

În afară de asta, în Nepal am fost ca un îndrăgostit care a plecat de lângă iubită într-un loc în care foarte multe lucruri îi amintesc de ea. Nu ca un îndrăgostit un pic așa, fix ca unul la limita nebuniei, care tresare la te miri ce. Hainele ei, scrisul ei, aspectul ei în oameni, zeii la care se roagă ea.. ba chiar muzica ei (am descoperit că nepalezii asculta multă muzică indiană și se uită la filme indiene), un pic din haosul ei. Dar în principal cuvintele ei, când și când presărate într-o limbă care aparent e străină.

peisajul din camera de cazare

peisajul din camera de cazare

  • Lingvistic vorbind, cum e Nepalul față de India?

 Scriptul e tot devanagari dar parcă cu mici diferențe. Am citit toate reclamele văzute pe marginea drumului din autobuz între locații (Kathmandu, Pokhara, Gorkha).

Nu prea am văzut în hindi să scrie nazalizările altfel decât punct, poate doar atunci când e न, म sau maxim ण. Dar în Nepal le-am văzut foarte foarte des și pe celelalte două în niște ligaturi care arată minim interesant( ङ și ञ). De câteva ori am avut impresia că folosesc b în loc de v iar în alte locuri ceva s în loc de sh sau invers. Cu astea nu sunt sigură..  În fine, citind chestii sau mai vorbind cu ghidul nostru Suresh, mai recunoșteam cuvinte. De exemplu el zicea mereu “shanti, shanti” când treceam pe trek pe lângă măgari cărăuși. Un fel de stai liniștit, același cuvânt ca în hindi. Sau cifrele de la 1 la 10 seamănă foarte mult, aproape, aproape la fel, sau cum zic ei în zonă “same same but different”. Am reținut destul de multe cuvinte similare: muskan (zâmbet), pani (apă), shakti (putere/forță).. nu are sens să înșir prea multe. Cu toate astea când vorbeau ghizii între ei nu recunoșteam nimic. Bănuiala mea e că e din cauză că, deși structura limbii/gramatical e cam ca în hindi pentru că sunt complet diferite pronumele și verbele auxiliare nu prea prinzi mai nimic.

  • Sfaturi pentru temerari?

E utilă ceva documentare înainte, de exemplu ne-ar fi folosit dacă ne așteptam la gălăgia din Delhi.. unde face o diferență imensă o cameră de hotel cu geamuri la stradă sau nu.

Dar dincolo de ceva “precautions” de bun simț (apă doar îmbuteliată, ceva grijă cu mâncarea) nu poți și nu cred că are sens să faci prea multe. Restul e doar îmbrățișat cu inima deschisă experiențele pe care le întâlnești. Oamenii sunt în general prietenoși iar the hassle e pur și simplu parte din experiență. One can be uptight about it, ca noi în Vrindavan, or just dive in.

2 Comments (+add yours?)

  1. carmen
    Jun 14, 2015 @ 16:20:35

    superba a doua melodie din toate punctele de vedere…m-a emotionat profund…

    Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: