Filmul săptămânii: LAILA MAJNU (1976)


valabil pentru săptămâna 65: 23 februarie-1 martie 2015

layla-and-majnun

Dacă tot s-a potrivit de minune să pice Dragobetele chiar azi, m-am gândit să plouă cu dragoste. Și atunci am zis să aduc în discuție un film care prezintă o celebră poveste, ați ghicit – de dragoste, dintre doi tineri care ajung atât de apropiați și în același timp împărtășesc o relație atât de pură încât am spune că și Dumnezeu i-ar putea invidia. Poate asta s-a și întâmplat de au sfârșit prematur…

O să ziceți ”da bine, dar ce treabă are asta cu India? că după nume, nu erau indieni…”; și aveți perfectă dreptate, dar cum prin India s-au perindat multe popoare, iată un exemplu de arhetip care a circulat prin Asia și a plăcut atât de mult, încât a rămas în amintirea multor oameni. Azi am să mă refer în primul rând la povestea celor doi și nu la film deoarece vreau să aflu de la voi cu ce impresie ați rămas după vizionare.

Cum și-a dobândit băiatul supranumele de Majnun sau posedatul? Prin simplul fapt că o iubea atât de profund și de sincer pe Layla încât lumea avea senzația că e ceva necurat la mijloc. Întrebarea din mintea tuturor era: cum poate un pământean iubi atât de intens? Și acum vă întreb și eu același lucru – cum poate iubi cineva într-un mod atât de desăvârșit încât să dea peste cap bariere sociale, concepții și preconcepții, dar mai cu seamă ordinea lumii?

Eu una cred că este vorba despre detașarea de sine și altrusimul. Când dăruirea dragostei ajunge să însemne mai mult decât primirea ei, atunci este cu adevărat vorba despre ceva pur și mai presus de puterea de înțelegere a omului comun. Fără dragoste, viața neste inutilă (indiferent de tipul de dragoste). E precum o plimbare în întuneric, o grădină fără flori, o ploaie fără picuri, trupul fără spirit. Și mai cred cu tărie că dragostea învinge moartea și că a iubi oferă mai multă putere și curaj decât a fi iubit.

Voi ce ziceți?

Vă las cu o punere în scenă parte dintr-un alt film – Aaja Nachle (fără vreo legătură cu povestea îndrăgostiților noștri) absolut deosebită, care mereu îmi smulge o lacrimă (pentru traducere, vizitați pagina Laila Majnun – varianta filmy):

Colțul mitologic: Soarta florii Ketaki


Există câteva variante ale poveștii, însă cea mai circulată este aceasta:

Odată, Vishnu și Brahma se certau pe tema cine este superior celuilalt, când apare Shiva sub forma unei coloane de lumină. Coloană părea infinită, întinzându-se dintr-un capăt în altul al spațiului, unind cerul și pământul. Cei doi zei au hotărât că cel care va reuși să găsească unul dintre capete va câștiga lupta și va fi considerat cel mai important. Au pornit la drum, Vishnu sub forma unui mistreț (manifestarea sa Varaha), iar Brahma sub forma unei lebede. Vishnu a tot coborât și tot coborât, dar nu a reușit să găsească baza coloanei. În cele din urmă, s-a dat bătut. Între timp, Brahma zbura din ce în ce mai sus, încercând să ajungă în vârful coloanei. În ciuda eforturilor, nu reușea să-l întrezărească. La un moment dat, a observat o floare de ketaki unduindu-se în briză, s-a întins și-a prins-o. S-a întors în locul din care au pornit, acolo unde Vishnu îl aștepta deja.

Brahma a susținut că a atins vârful, iar floarea este dovada succesului său. Vishnu nu crezuse nici un cuvânt. A întrebat floarea dacă spusele lui Brahma sunt adevărate, iar floarea a confirmat.

Shiva s-a înfuriat cumplit când a auzit minciuna și a blestemat floarea. Astfel, floarea care până atunci era agreată de zei (era preferata lui Shiva, pe care o purta adesea în păr) a decăzut atât de mult încât nu a mai fost acceptată în cadrul nici unei ceremonii de rugăciune.

O altă legendă spune că Shiva își pierduse toate bunurile într-un joc cu zaruri. Nervos, a decis să se dedice ascetismului, lăsând-o în urmă pe iubita sa soție, Parvati. Parvati, într-un final, i-a descoperit ascunzătoarea și s-a deghizat într-o localnică, având în păr o floare de ketaki atent așezată. Nerezistând tentației, Shiva și-a încălcat jurământul ascetic și a blestemat floarea și pe toți cei care i-o aduceau ca ofrandă în lăcașurile de cult.

 ketaki