Cărțile – poem de Gulzar


Vă prezint o poezie tare frumoasă dedicată cărților (traducerea îmi aparține în totalitate):

Kitaaben jhaankti hain band almaari ki sheeshon se
Cărțile aruncă priviri pe furiș de după sticlele dulapurilor închise
Badi hasrat se taakti hain
Privesc cu un profund regret
Mahinon ab mulaakaaten nahin hotin
Nu se mai întâlnesc de luni de zile
Jo shaamen unki sohbaton mein kataa karti thi
Serile care treceau în compania lor
Ab aksar guzar jaati hain computer ke pardon par
Trec acum în fața calculatorului
Badi bechain rahti hain kitaaben
Cărțile sunt tare neliniștite
Unhen ab neend mein chalne ki aadat ho gaiy hai
S-au obișnuit acum să umble-n somn
Jo kadre ve sunaati thin ke jinke sail kabhi marte nahin the
Valorile despre care povesteau și ale căror unde nu mureau nicicând
Jo rishte ve sunaati thin ve saare udhde-udhde hain
Relațiile despre care povesteau s-au deșirat toate
Koi safhaa palatta hoon to ek siski nikalti hai
Când întorc o pagină, un suspin îmi scapă
Kai lafzon ke maane gir pade hain
Multe cuvinte și-au pierdut sensul de odinioară
Bina patton ke sookhe tund lagte hain
Trunchiurile desfrunzite par uscate
Ve sab alfaaz jinpar ab koi maane nahin ugte…
Toate acele cuvinte din care acum nu mai răsar sensuri…
Bahut-si istilaahen hain
Sunt nenumărate expresii/fraze
Jo mitti ke sikudon ki tarah bikhari padi hain
Care, precum desenele de pe pământ, sunt risipite
Gilaason ne unhen matruk kar dala
Paharele le-au dat uitării
Zabaan par zaiqa aata tha jo safhe palatne ka
Gustul pe care-l simțeam pe limbă de la datul paginilor
Ab ungli click karne se bas ek jhapki guzarti hai
Acum, apăsând cu degetul trece doar o clipă
Bahut kuch tah-ba-tah khulta chala jata hai parde par
Multe lucruri ies la iveală, strat cu strat
Kitaabon se jo zaati raabta tha vah kat gaya hai
Legătura intimă cu cărțile a fost tăiată
Kabhi sine pe rakhke let jaate the
Uneori, mă întindeam punându-le pe piept
Kabhi godi mein lete the
Alteori le așezam în poală
Kabhi ghutnon ko apni rihal ki surat banaakar
Uneori, făcând din genunchi un suport
Neem-sajde mein padhaa karte the
Le citeam pe jumătate în rugăciune
Choote the jab inse
Când le atingeam
Vah saara ilm to milta rahega aainda bhi
Mă voi bucura în continuare de acea cunoaștere
Magar vah jo kitaabon mein mila karte the
Dar ceea ce găseam în cărți
Sookhe phool aur mahke hue ruqe
Flori uscate, bilețele parfumate
Kitaaben maangne, girne, uthaane ke bahaane rishte bante the
Cerea cu împrumutul, scăpatul pe jos, ridicatul de pe jos – toate aceste scuze dădeau naștere relațiilor
Ab unka kya hoga?
Ce se va întâmpla acum cu ele?
Ve shaayad ab nahin honge…
Probabil vor înceta să mai existe…

2 Comments (+add yours?)

  1. Ankita Lokhandate
    Feb 27, 2015 @ 22:01:34

    waah waah kya baat hai😀😀

    Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: