Filmul săptămânii: YAHUDI (1958)


valabil pentru săptămâna 53: 1-7 decembrie 2014

Profit de ocazie să urez tuturor românilor un călduros LA MULȚI ANI de ziua națională!

yahudi-standee

L-am văzut pentru prima oară acum ceva timp și pot spune că mi-a plăcut enorm. Era prima oară când vedeam un film indian vechi care nu era despre indieni și cultura lor. Mi-a plăcut fiecare minut, mai ales că este și o poveste încurcată de dragoste la mijloc. Îmi place împletirea culturii romane cu cea iudaică și cum actorii, despre care știu că sunt indieni, dau viață unor personaje din altă lume decât cea cu care sunt atât de familiarizată.

Romanii sunt creionați ca fiind poporul superior, asupritor și nemilos. Își impun regulile absurde și conduc după principiul instituirii și păstrării fricii. Se încearcă de asemenea reabilitarea unui sitem cu multe lacune și nedreptăți prin încercarea de a sublinia faptul că există dreptate la curtea romană în ceea ce privește judecata: o judecată egală pentru toți oamenii, nimeni nefiind mai presus de lege.

Evreii apar ca fiind neajutorați, mereu pe fugă, mereu suferind de pe urma abuzurilor romanilor. Este adus în prim plan talentul lor în ale negoțului, dar și bunătatea și puritatea sufletească. Încearcă să trăiască neabătându-se de la preceptele morale și religioase proprii identității lor etnice și demonstrează un curaj deosebit când vine vorba despre lupta pentru drepturile omului.

Povestea de dragoste pe care o menționam mai devreme este circumscrisă acelor elemente de vis tipice filmelor indiene, cu un adaos substanțial de întorsături surprinzătoare de situație. Să-și strige oare o tânără evreică oful în plenul curții romane și să ceară dreptate pentru că a fost mințită de cel pe care-l credea sufletul ei pereche? Sau să dea totul uitării și să se prefacă imună la cele întâmplate, îngropând totul și considerându-l un coșmar irepetabil? Atunci când trebuie să te bazezi pe un sistem în ale cărui valori nu te regăsești pentru a primi dreaptă judecată este imposibil să nu-ți pui întrebări cu privire la sinceritatea celor implicați în actul de justiție. Cu atât mai mult, cum să speri să beneficiezi de dreptatea mult sperată când cel care te-a rănit face parte din aceeași elită?

Sper să vă placă la fel de mult povestea cum mi-a plăcut și mie. Discursul bătrânului din final este grandios și nu merită pierdut sub nici o formă. Limbajul este de asemenea ales, cu termeni arabo-persani de o frumusețe aparte.

Vizionare plăcută!

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: