valabil pentru săptămâna 45: 6-12 octombrie 2014
Este unul dintre acele filme care mi-au rămas în minte ca fiind senzaționale nu pentru acțiunea nemaipomenită cu mașini și oameni zburători sau pentru bătăile soră cu moartea și cu protagoniști totuși fără nici o fractură, ci pentru modul surprinzător în care povestea este dezvăluită – și ce mai poveste fantastică!
Viața unei mame în India este încă definită în funcție de starea ei civilă. Pe lângă faptul că ea va avea de îndurat o etichetă ce nu-i face deloc cinste, mai dureros pentru ea este modul în care va fi tratat copilul. Nici o mamă în adevăratul sens al cuvântului nu poate îndura șicanele la care este supus copilul ei deoarece ea a avut ghinionul de a nu se putea numi soția cuiva. Într-o Indie modernă și puternic industrializată, mama este încă complet dependentă de partea masculină și societatea nu e capabilă să privească o familie monoparentală ca fiind echivalentă cu una în care copilul se bucură de ambii părinți. Pe lângă că acel suflet trăiește în sufență și e profund afectat la nivel emoțional, mai contribuie și comunitatea la accentuarea greutăților din cauza ignoranței și lipsei toleranței.
Fiindcă îmi plac poveștile complicate, nici în cazul acestui film lucrurile nu stau atât de simplu; filmul reprezintă exemplul perfect de dragoste necondiționată, dar și puterea de sacrificiu al unei mame sperând să poată clădi un viitor mai bun pentru cei mici. A ascuns un secret timp de ani și ani crezând că dacă societatea nu află, copiii au o șansă la egalitate și nu vor fi discriminați. A ascuns o parte definitorie a omului în general, un lucru ce ne formează și ni se întipărește în sistem; în funcție de acest element, privim lucrurile cu mai multă deschidere, toleranță, înțelegere sau din contră; ne poziționăm opiniile ghidați fiind de ea într-o măsură care diferă de la individ la individ. Există desigur posibilitatea să nu ne afiliem deloc acestui element definitoriu și atunci ne denumim atei.
La prima vizionare, am fost pur și simplu uimită de clipa dezvăluirii adevărului, rămânând cu gura căscată și gândindu-mă ce detaliu am ratat până în acel moment de nu am realizat că ceva nu e precum pare. Se complică și mai mult totul când doar jumătate de familie știe realitatea, iar când momentul de cumpănă nu întârzie să apară, este cu atât mai dificil pentru fiu să accepte că a trăit într-o minciună. Pe cine să creadă? Pe cine să susțină? Cum a putut propria mamă să îi ascundă așa ceva? Mintea îi e năpădită de astfel de întrebări și nu mai are liniște…
În privința actorilor, aleși fix pe felie. Pooja Bhatt joacă excelent, dar cele mai multe laude se duc la tânărul Kunal Khemu – păcat că a crescut și și-a pierdut parcă interesul. Rămâne, pentru mine, filmul său de referință.
Vă recomand filmul din tot sufletul. Ar fi fosrte multe elemente de disecat, dar ar fi păcat să dezvălui prea multe. Tot ceea ce rămâne este să-l urmăriți și să-mi spuneți dacă v-a plăcut. Aștept părerile voastre.
Hedwig's Blog 
Comentarii recente: