valabil pentru săptămâna 38: 18-23 august 2014
Dacă tot a fost Ziua Independenței recent, am zis că ar fi potrivit să vă propun un film ce trezește sentimente de dragoste de țară, dor de rădăcini, dorință de schimbare.
Cei care au plecat din țara mamă în căutarea unui trai mai bun pot înțelege cel mai bine sentimentele care-l încearcă pe Mohan, eroul poveștii noastre. Cu un viitor strălucit, confort, salariu atractiv, însă lipsit de intimitatea unui cămin în adevăratul sens al cuvântului și căldura unei familii, astfel este creionată existența lui Mohan.
O hotărâre spontană, luată cu un cu totul alt scop decât avea să se dovedească, îi va rescrie traiectoria atât profesională, cât mai ales emoțională. Întâlnirea cu rădăcinile va trezi în el simțiri de nebănuit, o empatie de care poate nici el nu credea că este în stare, iar perspectiva autentică asupra problemelor societății indiene moderne îi va ridica vălul așternut din superficialitate și mult prea multe clișee. Nu e doar o călătorie a cunoașterii rădăcinilor, ci mai ales o auto-introspecție către străfundul sufletului și o deschidere către obiceiuri ce parcă nu-i aparținuseră niciodată și către oameni sinceri și simpli care pot lega prietenii cu o ușurință de invidiat.
Întregul film e îmbibat cu sensibilitate, dar iese la suprafață și mentalitatea omului obișnuit, de la țară, care se complăceau în starea în care se află pentru că așa se întâmpla de secole sau pentru că așa scrie în scripturi. Indignarea minții libere de constrângerile unei societăți încă tradiționaliste din multe puncte de vedere și revolta țăranului care nu acceptă intervenția unui străin se vor întâlni în momente cheie ale filmului. Revelațiile pe care Mohan le are atunci când se confruntă cu realele probleme ale societății indiene moderne îl vor determina să acționeze.
Pe lângă dragostea pentru patrie, respectul pentru cultura și tradițiile comunității din care provii, filmul mai vorbește și despre societatea rurală indiană care este încă victima atitudinii ermetice, unilaterale: discriminarea castelor, corupția, lipsa infrastructurii bine definite în administrație, poziția în societate a femeii și educația acesteia.
Nu știu dacă ceea ce cred este corect sau incorect, însă, deocamdată, nimeni nu mă poate convinge de contrariu: nimeni nu poate scoate din om originea sa, rădăcinile sale (decât dacă individul însuși dorește o recalibrare a propriei identități). Fie că este român sau indian, dacă nu manifestă câtuși de puțin interes față de rădăcini, nefiind obligatoriu să practice obiceiurile respective, înseamnă că poate și-a pierdut o parte din umanitate, un lucru teribil de trist.
Muzical, și cred că sunteți de acord cu mine, filmul a fost binecuvântat! Versuri excelente, melodii potrivite și voci divine.
Comentarii recente: