Sărbători: Raksha Bandhan

Ieri, 10 august 2014, indienii au sărbătorit relația specială dintre frați și surori. Raksha Bandhan, o sărbătoare hindusă, ține vie și întărește dragostea dintre frați și surori, dar și dintre prieteni sau rude mai îndepărtate precum veri. Denumirea sanskrită poate fi tradusă prin ”legătura de protecție”.

Raksha Bandhan marchează rugăciunea surorii pentru bunăstarea,

Advertisement

Pastila de cultură: Un altfel de salut – ”Khamma Ghani”

Uitându-mă la seriale, am descoperit că apare din ce în ce mai des salutul ”khamma ghani”, la care de obicei se răspunde prin ”ghani khamma”. Înțeleg că acest salut e folosit în zona de nord a Indiei, respectiv în statul Rajasthan. Cu privire la sens, am citit că termenul ”khamma” se poate traduce prin ”iertare”, iar ”ghani” prin ”mult”. Astfel, am putea spune că ei se salută prin ”să-mi fie cu iertare” și funcționează ca echivalent al foarte generalului ”Namaste”.

Eu le-am auzit până acum în Diya aur Baati Hum, Balika Vadhu și Rangrasiya, unde acțiunea se petrece în Rajasthan. Desigur, acolo nu se vorbește hindi, ci mai degrabă rajasthani și marwari, adică limbi cu influențe dialectale.

Filmul săptămânii: SAARANSH (1984)

valabil pentru săptămâna 37: 11-17 august 2014

Nu vă recomand acest film pentru că este unul deosebit de reușit, ieșit din tipare sau pentru că mi-a plăcut la nebunie, ci mai degrabă pentru povestea din spatele camerelor de filmat.

Pelicula prezintă povestea unui cuplu de vârsta a doua care încearcă să-și reconstruiască viața după o cumplită tragedie. Anupam Kher joacă magistral rolul părintelui deznădăjduit, care și-a pierdut peste noapte scopul de a trăi. Nu a mai rămas nimic din fericirea de odinioară, din speranța de care se agață fiecare om aflat la ananghie, iar găsirea liniștii sufletești pare o misiune imposibilă. E un film care spune multe despre relațiile interumane, despre umanitate, înțelegere și a o lua de la capăt la o vârstă nu tocmai fragedă. Deși stilul este unul mult prea liniar și monoton pentru mine, cucerește prin simplitate și sinceritate.

Poveștile din spatele camerei

Filmul marchează debutul actoricesc al lui Anupam Kher. Grație interviurilor pe care le-a dat, am putut afla că la doar 28 de ani a interpretat personajul principal al filmului, un fost director de școală de 55 de ani. A aflat peste noapte, din surse neoficiale, că fusese scos din distribuție și înlocuit cu un actor cu experiență deoarece firma producătoare nu dorea să riște luând un actor debutant. Dezamăgit, pierzându-și 6 luni cu pregătirea pentru rol, s-a dus acasă la regizor pentru a-l confrunta. Zis și făcut: inițial, l-a luat la întrebări într-un mod pașnic, dar după ce a văzut că omul tinde să le dea dreptate celor din producție, a coborât asupra lui toți zeii din panteon și a ajuns inclusiv să-l blesteme să nu aibă succes fiindcă se joacă cu sentimentele oamenilor fără vreo urmă de remușcare. După refulare, regizorul a insistat că numai lui Kher îi va da rolul.

O altă poveste este foarte cunoscută și anume: pentru scena plină de emoție în care tatăl se prezintă la vamă pentru a ridica bunurile fiului i s-a explicat că va fi nevoie de multă sensibilitate. Kher a spus că nu are nevoie de repetiții sau alte ajutoare, ci că va avea nevoie de puțin timp de concentrare și când va fi pregătit va face un semn cameramanului să pornească filmarea. Ceea ce a rămas în istorie ca o scenă de o calitate deosebită este rezultatul gândurilor din mintea actorului care și-a închipuit că ”dacă acum, la primul tău film, când toată lumea din familie știe că urmează să se lanseze filmul, o dai în bară, ajungi înapoi în orașul de baștină ți toți își vor bate joc de tine, te vor urî și te vor considera un ratat…”

Tot în acest film, am descoperit-o pe mama Aliei Bhatt și am constatat cu plăcută surpriză cât de mult îi seamănă Alia mamei ei.