Filmul săptămânii: MATRUBHOOMI (2005)


valabil pentru săptămâna 33: 14-20 iulie 2014

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

AVERTISMENT! De interzis, nu sunt în măsură să vă interzic să vă uitați la un film, însă cu siguranță că nu-l recomand minorilor (sub 18 ani)! Sfatul meu prietenesc este să așteptați până la împlinirea vârstei de 18 ani fiindcă ceea ce portretizează filmul impune o anumită maturitate și prezintă subiecte ce pot să vă afecteze puternic emoțional.

PRECIZARE: Filmul a fost prezentat întâi în 2003 la festivaluri și lansat comercial abia în 2005. Am păstrat anul lansării comerciale.

Este singurul film indian ”festivalier” (cum le numesc eu pe cele care sunt selectate și prezentate la festivaluri) despre care pot spune în orice clipă din zi sau din noapte că își merită laudele și trofeele! Este singurul film din categoria ”pelicule umblate pe la festivaluri” care mi-a plăcut cu adevărat și care nu este ceva obscur, de nișă, greu de înțeles sau lipsit de orice umbră de coerență. M-a marcat definitiv prin sinceritate și autenticitate. Și acum mă întreb cum a avut cineva curajul să iasă la rampă cu un asemenea subiect (bine, nu cred că e o premieră), dar mai ales cu o asemenea execuție (care este FOARTE explicită). M-a lăsat mută în fața sălbăticiei omului modern care nu își merită această titulatură. Singura denumire potrivită este cea de fiară…

Femeia este mielul de pe altarul egoismului, mândriei, fățărniciei, ipocriziei și al falsei impresii că bărbatul este superior ei. Imaginea femeii te golește de tot și te lasă secat de orice urmă de energie, speranță și ajungi să te întrebi dacă există cu adevărat Dumnezeu? Mai cu seamă dacă ți-ai petrecut o bună parte din viață rugându-te la El. Femeia este o Draupadi a secolului 21, iar când îți spui în minte ”mai rău de atât nu se poate”, zicala ”să nu spui niciodată niciodată” te lovește drept în moalele capului cu atâta forță că te lasă inconștient, întins pe pământul atât de rece că te confunzi cu un cadavru și la fel de gol ca sufletul tău…

Cât poate îndura ființa umană? Nici nu vă puteți închipui… Nu reușesc să-mi găsesc cuvintele să  mulțumesc divinității că m-am născut și trăiesc într-o lume relativ umană și nu într-un mediu în care omul este dușmanul omului la modul absolut. Să nu trăiți cu impresia că filmul este o distopie, doar o născocire a unui om cu o minte bolnavă. E un scenariu pe cât de șocant, pe atât de probabil să existe dacă viața va continua să nu valoreze nimic.

Teoria cu ”ghar ki Lakshmi” se stinge ca lampa uitată afară în ploaie (căci această lampă nu e nici a lui Paro, nici a lui Aladdin). Comunitatea de Raavan-i calcă în picioare tot ce însemnă omenie, milă, empatie, respect pentru imaginea arhetipală a femeii… dacă stau bine să mă gândesc, cred că și originalului Raavan i-ar fi rușine și și-ar acoperi toate perechile de ochi, bombănind mantre din cartea sfântă și gândindu-se ”Zeule, pedepsește-i că știu exact ce fac!”… Noroc cu cel mai timid Ram pe care l-am întâlnit vreodată. În ciuda timidității sale vădite, nedezicându-se de caracterul său deosebit, acest Ram prinde de mână soarele și speranța în mai bine și le revarsă asupra unei Site încarcerate și deznădăjduite. Comunitatea prezentată în film este o Lanka atât de pervertită, decăzută, încât ai senzația că nici un incendiu nu ar fi suficient de puternic să mistuie și să curețe locul de ticăloși.

În final, îți dai sema că există un Dumnezeu care contabilizează fiecare pas greșit în catastiful faptelor rele și care nu se sfiește să trimită potop peste potop, ori de câte ori va fi necesar.

Cu publicul potrivit, filmul ar putea ajunge un fenomen internațional și ar putea schimba mentalități și implicit vieți dacă mesajul ar fi luat în serios și internalizat. Nu cred că ploaia cuvintelor mele de laudă ar trebui vreodată să se oprească și nici că o amărâtă de recenzie ar putea vreodată face dreptate filmului. Nu vreau nici să vă întristez cu o astfel de recomandare; poate că ar fi bine să priviți pelicula ca pe un excelent produs indian care demonstrează fără urmă de îndoială că India are o voce puternică, povești uimitoare de spus și o capacitate nemaiîntâlnită de sensibilizare. Poate astfel totul va părea mai puțin real, mai puțin sfâșietor, mai puțin șocant… Și încă un lucru: pentru cei superficiali, dar care au o părere în orice domeniu, fiind desigur în totală necunoștință de cauză, India nu e țara unor barbari, ci se confruntă, ca și noi, cu profunde crize identitare.

Pentru mine, a fost genul de film care m-a ținut trează până târziu, provocând o furtună violentă, dar incoerentă în creierul meu în care imagini, idei, cuvinte se întârteau amețitor și care s-a potolit târziu în noapte; a fost tipul de film care mi-a ridicat nivelul de adrenalină până mi-a provocat a noapte aproape albă… Nu credeam că voi reuși să încropesc ceva demn de a fi vag numit recenzie.

Absolut fiecare suflet de pe planeta asta mare ar trebui să vadă măcar 1 dată filmul pentru a învăța să aprecieze darul vieții în totalitatea sa. Dacă iubiți viața, rețineți că fiecare individ are dreptul inalienabil de a trăi, și asta după propriile reguli, iar domnilor, să nu uitați nicicând că dacă nu ar fi existat o femeie înaintea voastră, voi nu ați mai citi acum aceste rânduri!

Sunt curioasă să știu dacă l-ați văzut deja și cum vi s-a părut, ori dacă nu, dacă veți avea tăria (care mie aproape că mi-a cedat) să-l urmăriți până la capăt.

4 Comments (+add yours?)

  1. oli
    Jul 20, 2014 @ 18:43:03

    cum e filmul asta.. si chiar nu e distopie. ceea ce face povestea cu atat mai ingrozitoare. cred ca in viata reala se poate intampla si mult mai rau. nu se poate. s-a intamplat si se intampla. numai daca ma gandesc la razboaie. sau la fetele care au fost rapite in nigeria. sigur daca mai traiesc nu au o viata mai roz ca femeia din filmul asta.

    Reply

  2. iuly
    Jul 15, 2014 @ 19:22:25

    Socant, dar adevarat. Astea sunt cuvintele care imi vin acum dupa vizionarea filmului. E cumplit sa stii ca se poate ajunge la asa ceva (daca nu cumva se intampla deja prin locuri mai izolate). Chiar ca iti trebuie tarie sa vezi un asemenea film. Fiecare gest m-a lasat cu gura cascata.
    Am fost atat de uimit incat la sfarsit nu mi-am dat seama de un lucru: de unde au aparut oamenii care i-au alergat pe acei frati sa ii pedepseasca? Cine erau ei?
    PS: Minunata recenzie!😀

    Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: