Filmul săptămânii: MATRUBHOOMI (2005)


valabil pentru săptămâna 33: 14-20 iulie 2014

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

Mi-am permis să editez posterul deoarece conținea subtitluri care devoalau subiectul filmului

AVERTISMENT! De interzis, nu sunt în măsură să vă interzic să vă uitați la un film, însă cu siguranță că nu-l recomand minorilor (sub 18 ani)! Sfatul meu prietenesc este să așteptați până la împlinirea vârstei de 18 ani fiindcă ceea ce portretizează filmul impune o anumită maturitate și prezintă subiecte ce pot să vă afecteze puternic emoțional.

PRECIZARE: Filmul a fost prezentat întâi în 2003 la festivaluri și lansat comercial abia în 2005. Am păstrat anul lansării comerciale.

Este singurul film indian ”festivalier” (cum le numesc eu pe cele care sunt selectate și prezentate la festivaluri) despre care pot spune în orice clipă din zi sau din noapte că își merită laudele și trofeele! Este singurul film din categoria ”pelicule umblate pe la festivaluri” care mi-a plăcut cu adevărat și care nu este ceva obscur, de nișă, greu de înțeles sau lipsit de orice umbră de coerență. M-a marcat definitiv prin sinceritate și autenticitate. Și acum mă întreb cum a avut cineva curajul să iasă la rampă cu un asemenea subiect (bine, nu cred că e o premieră), dar mai ales cu o asemenea execuție (care este FOARTE explicită). M-a lăsat mută în fața sălbăticiei omului modern care nu își merită această titulatură. Singura denumire potrivită este cea de fiară…

Femeia este mielul de pe altarul egoismului, mândriei, fățărniciei, ipocriziei și al falsei impresii că bărbatul este superior ei. Imaginea femeii te golește de tot și te lasă secat de orice urmă de energie, speranță și ajungi să te întrebi dacă există cu adevărat Dumnezeu? Mai cu seamă dacă ți-ai petrecut o bună parte din viață rugându-te la El. Femeia este o Draupadi a secolului 21, iar când îți spui în minte ”mai rău de atât nu se poate”, zicala ”să nu spui niciodată niciodată” te lovește drept în moalele capului cu atâta forță că te lasă inconștient, întins pe pământul atât de rece că te confunzi cu un cadavru și la fel de gol ca sufletul tău…

Cât poate îndura ființa umană? Nici nu vă puteți închipui… Nu reușesc să-mi găsesc cuvintele să  mulțumesc divinității că m-am născut și trăiesc într-o lume relativ umană și nu într-un mediu în care omul este dușmanul omului la modul absolut. Să nu trăiți cu impresia că filmul este o distopie, doar o născocire a unui om cu o minte bolnavă. E un scenariu pe cât de șocant, pe atât de probabil să existe dacă viața va continua să nu valoreze nimic.

Teoria cu ”ghar ki Lakshmi” se stinge ca lampa uitată afară în ploaie (căci această lampă nu e nici a lui Paro, nici a lui Aladdin). Comunitatea de Raavan-i calcă în picioare tot ce însemnă omenie, milă, empatie, respect pentru imaginea arhetipală a femeii… dacă stau bine să mă gândesc, cred că și originalului Raavan i-ar fi rușine și și-ar acoperi toate perechile de ochi, bombănind mantre din cartea sfântă și gândindu-se ”Zeule, pedepsește-i că știu exact ce fac!”… Noroc cu cel mai timid Ram pe care l-am întâlnit vreodată. În ciuda timidității sale vădite, nedezicându-se de caracterul său deosebit, acest Ram prinde de mână soarele și speranța în mai bine și le revarsă asupra unei Site încarcerate și deznădăjduite. Comunitatea prezentată în film este o Lanka atât de pervertită, decăzută, încât ai senzația că nici un incendiu nu ar fi suficient de puternic să mistuie și să curețe locul de ticăloși.

În final, îți dai sema că există un Dumnezeu care contabilizează fiecare pas greșit în catastiful faptelor rele și care nu se sfiește să trimită potop peste potop, ori de câte ori va fi necesar.

Cu publicul potrivit, filmul ar putea ajunge un fenomen internațional și ar putea schimba mentalități și implicit vieți dacă mesajul ar fi luat în serios și internalizat. Nu cred că ploaia cuvintelor mele de laudă ar trebui vreodată să se oprească și nici că o amărâtă de recenzie ar putea vreodată face dreptate filmului. Nu vreau nici să vă întristez cu o astfel de recomandare; poate că ar fi bine să priviți pelicula ca pe un excelent produs indian care demonstrează fără urmă de îndoială că India are o voce puternică, povești uimitoare de spus și o capacitate nemaiîntâlnită de sensibilizare. Poate astfel totul va părea mai puțin real, mai puțin sfâșietor, mai puțin șocant… Și încă un lucru: pentru cei superficiali, dar care au o părere în orice domeniu, fiind desigur în totală necunoștință de cauză, India nu e țara unor barbari, ci se confruntă, ca și noi, cu profunde crize identitare.

Pentru mine, a fost genul de film care m-a ținut trează până târziu, provocând o furtună violentă, dar incoerentă în creierul meu în care imagini, idei, cuvinte se întârteau amețitor și care s-a potolit târziu în noapte; a fost tipul de film care mi-a ridicat nivelul de adrenalină până mi-a provocat a noapte aproape albă… Nu credeam că voi reuși să încropesc ceva demn de a fi vag numit recenzie.

Absolut fiecare suflet de pe planeta asta mare ar trebui să vadă măcar 1 dată filmul pentru a învăța să aprecieze darul vieții în totalitatea sa. Dacă iubiți viața, rețineți că fiecare individ are dreptul inalienabil de a trăi, și asta după propriile reguli, iar domnilor, să nu uitați nicicând că dacă nu ar fi existat o femeie înaintea voastră, voi nu ați mai citi acum aceste rânduri!

Sunt curioasă să știu dacă l-ați văzut deja și cum vi s-a părut, ori dacă nu, dacă veți avea tăria (care mie aproape că mi-a cedat) să-l urmăriți până la capăt.

Kaisi Hai Yeh Udaasi [KCK – 2010] – Versuri traduse


Film: Karthik Calling Karthik
Muzica: Shankar Eshaan Loy
Soliști: Kailash Kher,Sukanya Purayasta
Versuri: Javed Akhtar
An lansare: 2010
 
Kaisi Hai Yeh Udaasi Chaayee, Mere Dil
Ce fel de tristețe mă învăluie, o inimă?
Kaisi Gehri Hai Yeh Tanhayee, Mere Dil
Cât de adâncă e singurătatea, o inimă?
 
Raahon Mein Yaadon Ki Khaamoshi Barse
Tăcerea amintirilor curge pe drum
Aankhon Mein Jo Gum Hai Aansuu Ko Tarse
Pierderea din ochi chinuie lacrimile
Yeh Bata Yeh Kyon Hua
Spune-mi, de ce s-a întâmplat asta?
Bujh Gaya Kyon Har Diya
De ce s-au stins toate lămpile?
 
Kaisi Hai Yeh Udaasi Chhaaye, Mere Dil
Ce fel de tristețe mă învăluie, o inimă?
 
Jo Bhi Mila Woh Kho Gaya
Ceea ce am reușit să obțin am pierdut
Tujhko Pata Hain
Știi doar
Aisa Hi Sada Hota Hai
Așa se întâmplă mereu
Jaana Hi Tha Woh Jo Gaya
Cel ce a plecat trebuia să plece
Dil Tu Akela Aise Kyon Bhala Rota Hai
De ce plângi de una singură, inimă?
Bhoole Jo Hain Tujhko Ab Unko Bhool Ja Tu Bhi 
Uită-i și tu pe cei care te-au uitat pe tine
Warna Mere Saath Yaadon Ke Zakhm Kha Tu Bhi
Sau trăiește cu rănile amintirilor ca mine
Maan Ja Aye Dil Mere
Fii de acord, o inimă
Bhool Jaa Shikve Giley
Uită de toate nemulțumirile
 
Kaisi Hai Yeh Udaasi Chaayee
Ce fel de tristețe mă învăluie?
 
Tu Hi Bata Aye Dil Mere
Spune-mi, inima mea
Maine To Hamesha Tera Hi Kaha Mana Hai
Te-am ascultat mereu
Kyun Hain Mujhe Yeh Gham Ghere
De ce m-au înconjurat aceste supărări?
Mujhe Umar Bhar Kya Bas Yahin Saza Paana Hain
Va trebui ca tot restul vieții să îndur această pedeapsă?
Sapne Boe Maine Aur Dard Maine Hai Kaate
Am sădit vise și am cules durere
Gaaye Geet Maine Aur Paaye Maine Sannaate
Am cântat melodii și tot eu am avut parte de tăcere
Arzoo Naakam Hai
Dorințele sunt inutile
Sooni Si Har Shaam Hai
Fiecare seară este pustie
 
Kaisi Hai Yeh Udaasi Chaayee, Mere Dil
Ce fel de tristețe mă învăluie, o inimă?
Kaisi Gehri Hai Yeh Tanhayee
Cât de adâncă e singurătatea?