Tipuri de materiale şi selectarea lor pentru studierea limbii HINDI

De-a lungul studiului meu al limbii, am fost de nenumărate ori pusă în faţa situaţiei de a fi nevoită să-mi aleg materiale ajutătoare sau care să completeze informaţiile primite la facultate. Paleta de materiale utile în învăţarea limbii este una foarte largă, de la cele vizuale, auditive la cele scrise. Însă mai importantă decât cantitatea este calitatea acestora. Am să iau pe rând categoriile de materiale ce se pot dovedi de mare utilitate în aprofundarea cunoştinţelor necesare pentru a stăpâni limba hindi.

1. MATERIALE VIZUALE

a. Materiale vizuale (simple)

Aici mă refer la cele care vin sub formă de flash-cards, spre exemplu, cu minimum de informaţie scrisă. Sunt extrem de utile pentru începători, cu atât mai mult pentru cei care preferă un stil de învăţare bazat pe imagini (desene, fotografii, schiţe etc.).

b. Materiale vizuale (complexe)

În această categorie includ manualele, cărţile de tot felul, dar şi literatura (atât cea de specialitate, cât şi cea pentru marea masă – ex. beletristică) şi dicţionarele.

Aceste materiale sunt mai potrivite pentru adulţi deoarece aceştia au deja experienţă în lucrul cu manualele; ştiu deja la ce să se aştepte, pot să se obişnuiască relativ repede cu modul de prezentare a informaţiilor, care de cele mai multe ori este unul sobru, tradiţional şi puţin interactiv.

O alternativă de studiu pentru începători ar fi poveştile pentru copii; conţin suficient de multă informaţie scrisă, dar prezentată într-un mod mai plăcut (cu desene multicolore – ajutătoare vizual) şi cu un grad scăzut de dificultate al limbajului.

Dacă se doreşte atingerea unui nivel înalt de performanţă, materialele formale sunt obligatorii pentru a putea asimila gramatica şi celelalte elemente de lingvistică necesare pentru o bună stăpânire a limbii (cu precădere scrise).

c. Conversaţii reale (virtuale)

Sunt un excelent mediu de cultivare a limbajului contemporan, de adaptare la limbajul real care se opune celui formal (din cărţi sau presa scrisă care este uşor artificial din cauza numeroaselor intervenţii de corectare survenite în timpul procesului de redactare şi creaţie). Pentru cineva cu un nivel mediu de cunoaştere a limbii, este important să intre în contact cu vorbitorii limbii studiate şi a observa diferenţele de exprimare de la un interlocutor la altul, mai ales pentru o ţară ca India, unde multiculturalitatea este o caracteristică de necontestat.

2. MATERIALE AUDITIVE

a. Înregistrări (casetă, CD, surse online)

Sunt utile mai ales pentru începători, pentru a-i ajuta să se obişnuiască cu pronunţia, debitul verbal, fluenţa, accentul, intonaţia specifice limbii studiate. De obicei, sunt de scurtă durată,  cu un nivel scăzut de dificultate, fiind accesibile şi celor mai tineri.

Un minus ar fi artificialitatea conversaţiilor ce însoţesc deseori materialele scrise deoarece aceste dialoguri au fost create cu scopul de a creiona o imagine de ansamblu – mai ales de a-i învăţa pe alţii noţiuni de bază – şi nu reflectă o situaţie reală în care doi oameni discută despre subiecte cotidiene fără a fi constrânşi să folosească un limbaj simplu.

b. Cântece (radio, TV, telefon, online)

Cu un grad ridicat de accesibiliate, atât ca şi limbaj, structură gramaticală, cât şi ca disponibilitate (uşor de găsit în mediul virtual), cântecele constituie o bună sursă de exerciţiu din mai multe motive, printre care enumăr: obişnuirea urechii cu pronunţia, accentul şi intonaţia specifice limbii; o bună sursă de îmbogăţire a vocabularului; perfect pentru obişnuirea creierului pentru a percepe graniţele morfologice (unde începe şi unde se termină cuvintelor).

Singurul impediment real ar fi artificialitatea limbajului prezent în versuri: se folosesc multe procedee poetice pentru păstrarea ritmului, rimei şi măsurii versurilor, astfel că pentru un începător poate deveni frustrantă lupta cu inversiunile sau cu alte artificii poetice. Cu toate acestea, activitatea de a asculta muzică este una plăcută, iar atunci când ea devine suport în studiul unei limbi, vorbim de dublu avantaj: îmbinarea utilului cu plăcutul.

c. Conversaţii reale (telefon, faţă-în-faţă)

Precum cele scrise, ne sunt de folos pentru că suntem expuşi la folosirea naturală a limbii, cu expresiile și caracteristicile culturale specifice.

Marea problemă care apare în această situaţie este impuritatea limbii vorbite: este posibil ca interlocutorul să nu folosească o limbă hindi curată, foarte asemănătoare celei de la TV, ci să fie vorbitor nativ de hindi cu influenţe rajasthani, haryanvi, himachali, bihari, punjabi, tamil etc. Atunci, s-ar putea ca buna comunicare să fie periclitată.

3. MATERIALE AUDIO-VIDEO

a. Înregistrări (CD, DVD, online)

Deşi există același pericol ca și în cazul înregistrărilor enumerate anterior, sunt un bun mod de a fi expus la limba vorbită, preferabil, de nativi.

b. Filme/seriale

Eu consider filmele cel mai util mod de exersare a limbii. Îmbină vizualul cu auditivul, uneori și cu partea scrisă, limbajul este unul realist, natural, mai puțin manipulat și cosmetizat decât în materialele gândite cu scopul precis de a servi drept obiecte de studiu. De asemenea, răspund cu succes ambelor categorii: atât utilului, cât și plăcutului; conțin și partea muzicală, care poate oferi o altă perspectivă asupra limbii prin limbajul mai elevat sau mai formal ales de către textieri, în colaborare cu echipa de compoziție. Și aici există pericolul impurității limbii, însă suportul vizual ne ajută să ieșim din impas. Aceleași lucruri se aplică și serialelor.

RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA SELECTAREA MATERIALELOR

1. Cărţi, manuale, dicţionare

În ceea ce privește alegerea materialelor, există probabilitatea de a da peste produse de slabă calitate, mai ales pe mult prea accesibilul internet. O selecție superficială a materialului de studiu pune în pericol corectitudinea și acuratețea informației la care apelăm. Este foarte important ca suportul scris să fie de cea mai bună calitate pentru a evita orice posibilitate de eroare. Recomand, astfel, să apelați doar la manuale sau cărți de gramatică redactate de specialiști, publicate la cele mai mari și apreciate edituri ale lumii (ex. Oxford, Cambridge, Blackwell, Routledge, Collins etc. – mai ales cele care se termină cu ”University Press”) – marea majoritate scrise în limbi ca engleză sau franceză.

Din păcate, material în limba română nu prea există. În momentul de față, în România, se pot găsi doar două manuale/cursuri de limba hindi redactate pentru români în limba română: MANUAL DE LIMBA HINDI, în 2 volume, de SURAJ BHAN SINGH (după care se predă la Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine) și MANUAL DE LIMBA HINDI de VIDYASAGAR. Primul a fost scris în anii 80, al doilea cu vreun deceniu mai devreme.

Despre dicționare pot să vă spun că este important să aibă un număr cât mai mare de cuvinte. Un dicționar bun de hindi poate fi recunoscut după: faptul că are transliterarea dată, are etimologia dată, are expresii sau alte utilizări date (are exemple de utilizare), are specificate genul și categoria morfologică din care face parte cuvântul. Cel mai bun dicționar cu care am lucrat eu până acum (mai ales pentru lucrarea de licență) este Oxford Hindi-English Dictionary, editat de R. S. Mcgregor. Costa în jur de 140 lei, acum se poate găsi sub 100 de lei. Nu vi-l recomand pe cel englez-hindi al aceleiași edituri pentru că e superrficial și mult prea redus ca fond de cuvinte. Nu merită investiția. Un bun dicționar online ar fi shabdkosh.com.

AICI găsiți cele mai bune manuale și gramatici hindi, pe care le puteți descărca gratuit.

Cât despre dicționarele hindi-român sau român-hindi, nu există în momentul de față pe piață. A existat cândva un dicționar român-hindi în mai multe volume făcut de Vidyasagar în colaborare cu un profesor român, dar nu știu dacă se mai găsește undeva integral. Cu siguranță că nu e de cumpărat, iar dacă e, prețul e sigur unul exorbitant.

ATENȚIE! Nu cumpărați cărți de pe internet. Prețurile sunt nesimțit de mari, iar cei care le vând la astfel de prețuri vor doar să vă tragă țeapă. Nici o carte nu merită mai mult de 50 lei, cu indulgență. Am văzut manualul lui Singh de vânzare pe net la 300 lei, xerox. Nici vorbă să merite mai mult de 30 lei.

2. Muzică, filme/seriale

Depinzând de nevoile fiecăruia de învățare, avem la dispoziție o gamă variată de filme/seriale și muzică din care să alegem. Personal, dacă vreau să nu-mi bat prea tare capul cu privire la complexitatea limbajului, aleg un film modern, făcut după 1990, 2000. Dacă vreau să aud ceva frumos, poetic, sensibil și cu un substrat de limbă mai consistent, am să aleg un film mai vechi, anii 1948-1980. Aceleași reguli se aplică și pentru muzică.

În privința serialelor, pot să spun că nu sunt o fană înrăită a lor; indienii au prostul obicei de a trage prea mult de timp, stricând complet povestea; atunci când povestea este prea trasă de păr, nici măcar cel mai pur limbaj nu mă mai poate atrage. Mare atenție la gradul înalt de occidentalizare a limbii! În prezent, mai bine de jumătate din filmele produse la Bollywood sunt pe sfert (în cel mai fericit caz!) în engleză. Așadar, să nu vă așteptați la cine știe ce limbă hindi impecabilă, HINGLISH e la mare modă.

De asemenea, vă recomand să evitați subtitrarea, nu doar din cauza calității deplorabile, ci și pentru că astfel obligați creierul să fie mai alert și atent la ceea ce se vorbește, înregistrând mai repede decât dacă apelați la varianta ”mură-n gură”.

O să-mi reproșați probabil că am găsit un cusur pentru fiecare categorie; perfect adevărat deoarece ceea ce trebuie să rețineți este că nici un material de pe lumea asta nu e infailibil sau exhaustiv tocmai pentru că a fost scris de oameni; și cum oamenii sunt imperfecți, la fel sunt și suporturile de studiu (este posibil ca un manula să se exeze prea mult pe exercițiu scris sau vocabular, uitând complet de nevoia de exercițiu oral și de gramatică). Important este să vedeți ce vi se potrivește și în ce combinație, iar informațiile să provină din surse de calitate și de încredere. De asemenea, este la fel de important să aveți răbdare cu creierul vostru, să înțelegeți că pentru ca acesta să înmagazineze informație are nevoie de timp și de un proces gradat.

Depinde foarte mult dacă este vorba despre studiu individual sau sub îndrumarea unui profesor. O să discutăm și despre acest aspect în curând.

Advertisement