Ieri, ne-au încântat ritmurile sufite


Ieri, 12 iunie 2014, Anandita Basu împreună cu Mathieu Rimbert și Mihai Lupoaie, ne-au adus sufismul mai aproape prin ritmurile hipnotice și alerte. A fost o seară tare frumoasă mai cu seamă pentru că rar vezi femei cântând qawwali.

Datele despre turneu, așa cum au fost transmise prin comunicatul de presă:

Turneul Sahaja Sufi World Tour 2014 de muzică sufi, qawwali, dans și meditație susținut de artista de origine indiană Anandita Basu (vocal, harmoniu) și Mathieu Rimbert, Franța (tabla), ajunge duminică 8 iunie în România, unde vor avea loc patru recitaluri, la București, Brașov, Ploiești și Galați.

Turneul a debutat la 17 mai în Germania și cuprinde concerte în Austria, Cehia, Franța, România (8-12 iunie), Italia, Polonia, Principatul Andorei și Spania.

Programul concertelor din România, organizate de Sahaja Yoga – România: PLOIEȘTI – duminică 8 iunie, ora 18:00 -Filarmonica Paul Constantinescu, Str. Anton Pann nr. 5;  BRAȘOV – luni 9 iunie, ora 18:00, Opera Brașov, Str. Bisericii Romane nr. 51;  GALAȚI – miercuri 11 iunie, ora 19:00, Teatrul Muzical Nae Leonard;  BUCUREȘTI – joi 12 iunie, ora 18.00, Centrul Național de Artă Tinerimea Română, Str. Johann Gutenberg nr. 19 (vis-a-vis de Sala Izvor a Teatrului Bulandra).

Accesul publicului la concerte este gratuit.

Anandita Basu este una dintre puținele interprete care s-au încumetat să pătrundă în domeniul muzicii sufi și qawwali, depășind prin interpretările sale virtuoase convențiile culturale ale societății.

Qawwali, muzica mistică a interpreților și sfinților sufi, a fost cunoscută în întreaga lume inițial datorită colaborării dintre Nusrat Fateh Ali Khan și Peter Gabriel. Acest tip de muzică este o expresie a bucuriei și păcii spiritualității autentice. Ea aduce deopotrivă un mesaj pentru coexistența pașnică și armonioasă a tuturor religiilor și culturilor.

Născută în India, Anandita a început să studieze muzica indiană la vârsta de 4 ani. Și-a început pregătirea de bază cu mama sa, maestru profesor Anjana Basu, care a fost distinsă cu Sangeet Praveen, cel mai înalt titlu în interpretarea muzicii clasice vocale în India. Datorită realizărilor deosebite ca interpret și profesor, guvernul Indiei i-a acordat Anjanei Basu în 2004 titlul de cel mai bun profesor al anului. După absolvirea studiilor de bază, Anandita a studiat diferite forme de artă cu mari maeștri de muzică, dans și percuție. Răsplătită de mai multe ori cu distincții în India, a obținut titlurile Sangeet Visharad și Sangeet Prabakar în dans, muzică și tabla (percuție). A lucrat în cadrul unor instituții și organizații internaționale pentru promovarea muzicii și culturii și indiene în întreaga lume.  Aparițiile la radio și televiziune au contribuit la recunoașterea sa și ca regizor, compozitor și aranjor pentru mai multe genuri de muzică. A susținut spectacole în India și în alte 14 țări din Europa și cele două Americi, bucurându-se de recunoaștere și apreciere. Multe dintre CD-urile sale, precum Jai Janani, Islam, Prathananjali, Manan, Loving Hands, Surabhinandan, Sargam, Sufi Soul, sunt vândute peste tot în India și în afara ei. În muzica qawwali și sufi, stilul său este deosebit și unic. În prezent Anandita Basu este fondatorul și directorul Fundației Kalakendra of India din Columbia, având scopul de a promova arta, muzica și dansurile Indiei.

sufiworldtour2014poster

Aș mai avea de adăugat unele lucruri, chit că poate îmi voi atrage înjurături multe:

  1. Mie îmi place ordinea și disciplina; perfect, m-ai chemat la un corcert care mai e și moca; chiar dacă e moca, eu am venit s-o ascult pe ea cântând și să mă bucur de ritmurile percuționiștilor, nu să îi văd pe organizatori/invitați plimbându-se TOT spectacolul (ba schimbând locurile, ba căutând locuri, ba deschizând uși, ba închizându-le); pe lângă că deranjezi spectatorii, este o lipsă completă de respect față de artiști.
  2. Publicul român nu are cultură cu privire la comportamentul pe care ar trebui să-l afișeze la un asemenea eveniment; am înțeles, e ceva mai puțin formal și a ținut de deschiderea și amabilitatea artiștilor că spectatorii au fost invitați la dans, însă una e muzica sufi și altceva muzica populară românească; pe qawwali chiar nu merge să dansezi tropotita de la Gorj, să chiui și să fluieri ca pe stadion; iar în legătură cu bătăile din palme, chiar nu e potrivit să bați de zici că îți chemi colegul din celălat capăt al cartierului pentru că s-ar putea să perturbi ritmul solistului; ritmul ăla e esențial în genul acesta de muzică și nu s-a inventat degeaba.
  3. Era să uit complet cât de speriată am fost de traducere, care a fost sub orice critică: pe lângă faptul că doamna nu este familiarizată cu acele concepte specifice fiecărei tradiții (căci vorbim despre două tradiții diferite), nu stă prea bine nici cu limba română, cacofoniile fiind laitmotivul serii; nu este nici o tragedie dacă ai trac, pentru a combate asta, s-au inventat niște lucruri foarte utile care te pot salva din situații penibile: desfășurătoarele (unde poți cuprinde nu doar titlurile melodiile ce vor fi interpretate ci și informații detaliate în sistem bilingv; dacă ești antitalent la limbi străine, s-au inventat traducătorii; dacă îți bate la ușă zgârcenia, ar fi bine să stabilești niște priorități, dintre care informațiile care ajung la public să facă parte din top 5 în ierarhie (adică printre cele mai importante, asta dacă dorești să fii profesionist)!

Sfatul meu prietenesc; înainte să îi adunați pe toți yoghinii care au îmbrățișat calea Sahaj, poate ar fi bine să țineți și un seminar introductiv pe tema ”Cum să ne exteriorizăm la un recital de muzică spirituală”.

Încă o chestie care mie îmi displace profund este încercarea de îndoctrinare cu fiecare ocazie care se ivește, dar asta vine la pachet, așa că suport consecințele.

Zaroori Tha – versuri traduse


Album: Back 2 Love
Solist: Rahat Fatheh Ali Khan
An lansare: 2014
 
Lafz kitne hi tere pairon se lipte honge
Câte cuvinte se vor fi lipit de tălpile tale
Tune jab aakhri khat mera jalayaa hoga
Când îmi vei fi ars probabil ultima scrisoare
Tune jab phool kitaabon se nikaale honge
Când vei fi scos flori din cărți
Dene waala bhi tujhe yaad toh aaya hoga
Îți vei fi amintit probabil și de cel care îți dă
 
Teri aankhon ke dariya ka utarna bhi zaroori tha
Era necesar ca marea ochilor tăi să coboare
Mohabbat bhi zaroori thi, bichadna bhi zaroori tha
Era necesară și dragostea, necesară era și despărțirea
Zaroori tha ke hum dono tawaf-e arzoo karte
Era necesar ca noi doi să alergăm după dorințe
Magar phir arzoon ka bikharna bhi zaroori tha
Însă era necesar și ca dorințele să rămână neîmplinite
Teri aankhon ke dariya ka utarna bhi zaroori tha
Era necesar ca marea ochilor tăi să coboare
 
Batao yaad hai tumko woh jab dil ko churaya tha
Îți mai aduci aminte când ți-a furat inima
Churayi cheez ko tumne Khuda ka ghar banaya tha
Ai transformat obiectul furat în casa Domnului
Woh jab kehte the mera naam tum tasbeeh mein padhte ho
Când spunea că ”îmi citești numele precum ai număra mărgelele rozariului”
Mohabbat ki namazon ko qaza karne se darte ho
Te temi ca nu cumva rugăciunile dragostei să nu moară
Magar ab yaad aata hai woh baatein thi mehez baatein
Însă acum îmi aduc aminte că acele vorbe au fost doar vorbe goale
Kahin baaton hi baaton mein mukarna bhi zaroori tha
Undeva, printre cuvinte, a fost necesar să ne retragem vorbele
Teri aankhon ke dariya ka utarna bhi zaroori tha
Era necesar ca marea ochilor tăi să coboare
 
Wahin hai sooratein apni, wahin main hoon wahin tum ho
Acolo sunt chipurile noastre, acolo sunt eu și acolo ești tu
Magar khoya hua hoon main, magar tum bhi kahin gum ho
Dar sunt pierdut, însă și tu ești pierdută pe undeva
Mohabbat mein daga ki thi jo kaafir the so kaafir hain
Am rănit în dragoste, cei ce sunt necredincioși, rămân astfel
Mili hai manzilein phir bhi musaafir the, musaafir hain
Deși am un scop, am fost călători și călători rămânem
Tere dil ke nikaale hum kahaan bhatke, kahaan pahunche
Înlăturat din inima ta, pe unde am cutreierat, unde am ajuns
Magar bhatke toh yaad aaya bhatakna bhi zaroori tha
Însă tot cutreierând, mi-am adus aminte că era necesar cutreieratul
Mohabbat bhi zaroori thi, bichadna bhi zaroori tha
Era necesară și dragostea, necesară era și despărțirea
Zaroori tha ke hum dono tawaf-e arzoo karte
Era necesar ca noi doi să alergăm după dorințe
Magar phir arzoon ka bikharna bhi zaroori tha
Însă era necesar ca dorințele să rămână neîmplinite
Teri aankhon ke dariya ka utarna bhi zaroori tha
Era necesar ca marea ochilor tăi să coboare
 
 

Filmul săptămânii: MISTRESS OF SPICES (2005)


valabil pentru săptămâna 28: 9-15 iunie 2014

mistressofspicesaish

 

Deși nu este un film indian în totalitate, ci unul dintre acelea care unesc estul și vestul, e un film plăcut, având o tentă de supranatural și magic. Chiar dacă prefer filmele realiste, acesta face parte din lista de așa DA deoarece respectă regulile bunului simț: aici mă refer la un mesaj clar și optimist, nu se exagerează cu latura fantastică, personajele sunt ancorate în realitate, există coerență narativă.

E una dintre acele povești care îmi reapinde fascinația pentru lumea magică și lumea care există dincolo de ceea ce un om obișnuit poate percepe. Mi-a readus în atenție ezotericul, fantasticul, legendele, alchimia, misterul, lucruri fără de care viața ar fi mult mai plictisitoare și lipsită de strălucire. Pentru câteva zeci de minute, mi-am imaginat că am și eu puteri deosebite și că pot și eu comunica cu ceva cu care nu toată lumea poate. Dar mi-a trecut repede, pentru că nu sunt specială. Însă Tilo este. Cu toate că este înzestrată cu însușiri speciale și am crede că acele însușiri îi permit să aibă tot ce își dorește, viața nu a avantajat-o cu nimic; din contră, urmează reguli stricte scrise pentru persoanele dintr-un univers din care și ea face parte și care nu îi vor permite să interacționeze cu cei din jur fără bariere; am crede că puterile ei îi oferă o libertate aparte, însă adevărul este că trăiește într-un turn de fildeș în care nimeni nu are acces; Tilo este condamnată să ducă o existență într-un sactuar în care se vor perinda mulți ”credincioși”, dar dintre care nici unul nu îi va rămâne alături. Deși am crede că Tilo, prin darul ei, se bucură de privilegii, ea trăiește o viață plină de restricții și îi este oprit un element central, în jurul căruia se clădește viața fiecărui om. Menită să îi ajute pe alții, Tilo nu are dreptul să se gândească la sine. Atunci când își pierde speranța că va putea vreodată să se simtă împlinită, condimentele pe care le iubește atât de mult și pe care le slujește cu dăruire o vor surprinde în cel mai plăcut mod cu putință.

Îmi place ideea unui talisman exprimată în repetate rânduri pe parcursul peliculei. Fiecare dintre noi posedă o curgere de enrgie ce ne definește, astfel că fiecăruia dintre noi i se potrivește un element din natură: fie că e vorba despre elementele primordiale – foc, apă, aer etc. – sau despre pietre semi-prețioase – jad, lapislazuli, cristal etc. Similar, rolul jucat de condimente este definitoriu.

De asemenea, mi-a plăcut cum a fost conturat personajul Tilo: avea o inocență dezarmantă pe care o afișa în public, în interior fiind de fapt mult mai curajoasă și puternică, deloc naivă. Modul în care Tilo este creionat ca un protector cu mâini și gând magic care te ferește de rele este un alt element interesant. Ea este un talisman viu pentru toți cei cu care intră în contact.

Mi se pare că a fost explorat destul de bine și ”efectul fluture” (despre care sigur știți mai multe; eu am să mă limitez la o succintă explicație care sună cam așa: o mică schimbare la un moment dat poate determina o schimbare mult mai mare și mai importantă la un alt moment dat). Aici mă refer la acel lanț înșiruit de evenimente care au loc din momentul în care forțele adjuvante se întorc împotriva lui Tilo.

Se vorbește de asemenea despre reguli și consecințele încălcării lor. Dacă scoatem elementul suprarealist, totul se simplifică și rămânem cu ceva cu o mai largă aplicabilitate în lumea reală. Dacă cineva îți spune să nu atingi pe nimeni cu care interacționezi, poate avea un motiv serios în spate: pericolul bolilor contagioase. Desigur, dacă stați și citiți asta, o să-mi spuneți că exagerez; era doar pe post de exemplu, în încercarea de a nu divulga prea multe detalii ale filmului pentru cei care nu l-au văzut încă.

În concluzie: să ne lăsăm vrăjiți de magia filmelor, cărților, frumosului atât timp cât încă putem; cineva mult mai inteligent decât mine spunea: în momentul în care te vei îndoi că poți zbura, vei înceta să poți să mai zbori pentru totdeauna (J.M. Barrie). Așadar, haideți să zburăm către noi culmi, măcar cu mintea, îndrumați de poveștile spuse prin filmele indiene atât de dragi nouă!

PS: dacă ați putea comunica cu vreo categorie de obiecte sau viețuitoare (sau orice altceva care nu intră în aceste categorii) cu cine/ce v-ați dori să puteți vorbi?

 

mistresofspicesaishred

mistressofspicescouple

 

Ce e mai important?


Zilele astea am văzut mai multe filme decât am timp de obicei și mi-am pus întrebarea: ce e mai important – un film bun cu muzică proastă, unfilm prost cu muzică excelentă sau pachetul complet (film și muzică bune)?

Eu am ajuns la concluzia că e mai important un film bun, chiar dacă muzică e proastă; e mai important mesajul, jocul actorilor, sentimentele pe care personajele le exprimă. Dacă filmul e bun, iar muzica excelentă atunci înseamnă că echipa ”muzicală” mi-a făcut un cadou drept mulțumire că m-am uitat la film și mi-a plăcut.

 

Acum vreau să aflu părerea voastră:

 

 

India la Festivalul de la Cannes – 2014


Pentru cei care nu folosesc rețelele de socializare, iată-le pe frumoasele Indiei pe covorul roșu de la Festivalul de Film de la Cannes, 2014:

Previous Older Entries Next Newer Entries