Filmul săptămânii: ASTITVA (2000)


valabil pentru săptămâna 30: 23-29 iunie 2014

astitvaposter

Mi-a plăcut enorm filmul acesta. Prin simplitate și sinceritate, dar și o părere echilibrată m-a cucerit iremediabil.

Filmul reprezintă povestea unei familii și totodată drama prin care trece un cuplu trecut de prima tinerețe. Modul în care fiecare detaliu este dezvăluit treptat, cum filmul crește în intensitate, cum capătă avânt pe parcursul adunării tuturor bucăților lipsă din tablou ține spectatorul interesat și atent. Imaginea creionată inițial va fi cu totul schimbată în clipa în care tabloul final este dezvelit. Și credeți-mă, merită fiecare minut de așteptare!

Poate este una dintre cele mai sincere portretizări ale femeii indiene moderne, însă supuse întru totul regulilor impuse de soț. Fără o identitate proprie bine conturată, ea trăiește în umbra partenerului; suportă șicanele, insultele mai pe față sau mai voalate, intenționate sau nu, pentru că scripturile au stabilit acum 4.000 de ani că femeia trebuie să-și urmeze soțul în fiecare decizie pe care acesta o ia. Iată absurditatea situației: o femeie tânără, în putere, educată, cade pradă unei gândiri fără vreo aplicabilitate în societatea contemporană. Se complace într-o stare în care este evident că nu se simte confortabil doar pentru fericirea și longevitatea cuplului. Dar vă întreb longevitatea presupune și fericire? Nicidecum! Cele două nu sunt sinonime și nici nu sunt obligatorii, se pare, pentru a declara că o căsnicie este reușită: longevitatea se poate atinge și în lipsa iubirii – căsnicie de compromis care se transformă fie într-o relație de prietenie, de dragoste, ori într-un coșmar; iar dragostea, și fericirea care vine odată cu ea, nu mai garantează de câteva decenii longevitatea unei relații – poate că suntem superficiali, poate că standardele s-au schimbat, poate că nu comunicăm suficient, poate că pur și simplu iubim prea puțin…

Astfel că ideile centrale dezbătute cu mare delicatețe în film sunt imaginea și poziția femeii în societate și familie, ideea de familie, fidelitatea într-o relație, dar și relațiile extra-conjugale.

Aș avea foarte multe comentarii de făcut cu privire la fiecare dintre aceste teme, însă v-aș răpi plăcerea de a urmări pelicula.

Am să închei prin niște cuvinte care să funcționeze pe post de concluzie: mi-aș dori ca nimeni în lumea asta să nu fie altcineva decât este cu adevărat – să nu își reducă gândurile la părerile celor din jur, ci să gândească pentru sine, să nu-și transforme viața în caricatura vieții altora, să nu-și transforme pasiunile în citatele marilor autori… Nu sunt de acord cu marele Gandhi care spunea că ”cel mai bun mod de a te găsi pe tine însuți este să te afunzi în întrajutorarea altora.” Sub nici o formă nu mi se pare drept să-mi dedic viața cuiva fără ca eu să am parte măcar de un dram de recunoștință, înțelegere, apreciere, liniște în viață (și nu sunt absurdă, narcisistă ori egoistă și îmi dau seama că la ceea ce se referea Gandhi este aplicabil cătorva persoane din lumea asta: cei cu o menire și misiune excepțională, nu maselor!). În ziua de azi este interzis să fii altruist și să te oferi pe tavă celor din jur (aici mă refer la ajutor, informații, nu neapărat din punct de vedere al vieții intime). E nevoie de un soi de apanaj de protecție, de o graniță bine conturată pentru ca nimeni nedorit să nu intre în viața ta cu bocancii. În schimb, să nu permitem nimănui să ne transforme în victime, să nu acceptăm niciodată ca alții să ne traseze traiectul vieții, ci să fim noi cei care ne definim propria existență. Deși se spune că e bine să înveți din greșelile altora, prea puține sunt cazurile în care această zicală funcționează. Până nu dai TU cu capul și nu realizezi ce și unde ai greșit, slabe șanse să devii un iluminat din predicile altora. Partea complicată intervine atunci când cei din jur sunt îndreptățiți să te atenționeze să te ferești de a face o greșeală, dar tu persiști în prostie. Dar bănuiesc că experiența este cea mai bună profesoară. Experiența împreună cu discuțiile și părerile unor oameni despre care ești convins că nu ți-ar vrea răul te vor trece marea învolburată.

Să nu vă faceți niciodată preș în fața nici unui bărbat. Nu merită! (sper doar ca în viață să-mi pot urma propriul sfat)

Filmul îl găsiți integral AICI.

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: