Filmul săptămânii: RAANJHANAA (2013)


valabil pentru săptămâna 23: 5-11 mai 2014

raanjhanaa-poster-sonam-dhanush

 

Înainte de a vă povesti câteva lucruri despre film, trebuie să vă spun că mi-a fost groază să-l văd dintr-un singur și crucial motiv: Dhanush! Pe băiatul ăsta îl știe o lume întreagă după premiul de ”cea mai enervantă și tâmpită melodie de pe net”. Da, doamnelor și domnilor, e chiar el: băiatul Kolaveri Di! MAREEEEE mi-a fost mirarea să descopăr în acest tânăr un om extrem de sincer, foarte expresiv și talentat. Cum zicea o prietenă: ”băiatul ăsta joacă într-un mare fel!”

În film, Dhanush interpretează rolul unui băiat îndrăgostit lulea; nu e vreo noutate, însă modul în care e construit personajul este unul care îl apropie de public: genul de băiat pe care vrei să-l iei acasă, să fie și cel mai bun prieten, și tovarăș de drum; pe care să te poți baza la nevoie și cu care să faci plimbări romantice atunci când vrei să te relaxezi. Făcând un rezumat, personajul involuează, după care evoluează și renaște ca un phoenix din propria cenușă (mai bine zis nefericire, în contextul nostru). Întâi, îl descoperim în ipostaza de îndrăgostit visător care ar face orice pentru a câștiga inima fetei care l-a fermecat; și când spun orice, chiar mă refer la ORICE! Apoi, călit de suferințele vieții și simțindu-se vinovat de toate tragediile care se petrec în jurul lui devine îndrăgostitul cu inima frântă, depresiv și măcinat de conștiință. Este cumplită suferința sa, iar Dhanush reușește printr-o naturalețe de care nu-l credeam capabil să redea pe chipul său fiecare sentiment. Cu atât mai mare este durerea sufletească cu cât el se consideră motivul nefericii persoanei pe care o îndrăgește cel mai în lume: Zoya. I-a fost imposibil să accepte faptul că dragostea cu de-a sila nu se poate și că atunci când forțezi mâna destinului, s-ar putea ca rezultatele să nu fie cele scontate. La fel de greu de înțeles a fost și faptul că, pentru Zoya, el era un prieten bun și atât: ”sunt bun pentru a profita de mine, dar nu merit să fiu iubit?” – izbucnirea lui Kundan (numele personajului interpretat de Dhanush) fiind justificată.

Și nu în ultimul rând, Kundan renaște pentru a se ridica de la nivelul de cetățean obișnuit la liderul carismatic. O scenă relevantă și care merită menționată se petrece pe malul Gangelui unde un necunoscut îl întreabă pe Kundan: ”pe cine ai ucis? se citește pe fața ta; du-te și ceva în viață; nu vei fi mântuit aici, pe malul Gangelui…” – cred că acesta a fost momentul care a dus la un declic în mintea și sufletul lui Kundan gândindu-se că dacă tot îi e sortit să sufere până la moarte, măcar să profite de timpul pe acest pământ. Reintegrarea sa în societate va fi una anevoioasă mai cu seamă că se va afla în prezența Zoyei.

Scena discuției studenților cu privire la starea deplorabilă în care se afla Kundan din curtea campusului universitar și motivele pentru care a ajuns așa mi se pare definitorie pentru societatea contemporană. Un grup de oameni, cu studii universitare în curs, se strâng ca la șezătoare să dezbată un lucru evident o noapte întreagă pentru a ajunge la concluzia pe care însuși omul în cauză (Kundan) o enunțase încă de la începutul discuției: ”sunt hoț pentru că sunt sărac și nu am loc de muncă” – exact ca și politicienii noștri, discută până la epuizare fără nici un rezultat și se mirăăăăăă de ce nu progresează societatea, de ce e corupția în floare, de ce există atâtea lipsuri și probleme…

Pentru Zoya este chinuitor să accepte prezența celui pe care îl consideră responsabilă de tragedia vieții ei. Este de înțeles însă în același timp nejustificată furia ei: atunci când îi minți pe cei dragi de frica repercusiunilor înseamnă că între voi comunicarea este inexitentă; după mine, logic ar fi fost să rezolvi întâi problemele interne, ca  mai apoi să nu fii nevoit să îți clădești viitorul pe minciună (minciuna are picioare scurte, iar în acest caz a avut consecințe dezastruoase).

Mă bucură dragostea necondiționată a lui Kundan și mă bucură loialitatea acestuia față de Zoya; replicile următoare sunt elocvente: ”nu știu ce vrei și unde vrei să mă trimiți, dar oriunde m-ai trimite mă voi duce cu siguranță”.

E un film complex care dezabate multe teme delicate. Până la urmă, socotelile sunt încheiate în privința tuturor actanților. Merită să-l vedeți, când aveți timp liber pentru relaxare.

 

raanjhnaa-0a

 

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: