Filmul săptămânii: AADMI (1968)


valabil pentru săptămâna 16: 10-16 martie 2014

În această săptămână vă propun un film mai vechi care mie mi-a plăcut tare mult.

image

Este povestea lui Rajesh, un om cu un suflet mare ce caută mereu să fie drept și să mulțumească pe cei din jur. Încă din incipit ni se dezvăluie faptul că, în ciuda averii colosale pe care o posedă și în pofida vieții tihnite pe care o are, noaptea este cel mai mare dușman al său: atunci ies la suprafață toate regretele, toate temerile și nesiguranțele acumulate de-a lungul timpului. Îmi plac la nebunie filmele care țes un văl în jurul personajului principal, dincolo de care noi spectatorii trebuie să trecem pentru a descoperi adevărata natura a acestuia; de multe ori, surprizele sunt pe măsură. Genul acesta de fir narativ îmi aduce aminte de domnițele încuiate în turnuri de fildeș care țes niște tapiserii interminabile și asupra cărora planează o amenințare, astfel încât ceea ce țes ziua desfac noaptea pentru ca țesătura să nu fie niciodată terminată și ele să nu trebuiască în veci să se confrunte cu soarta.

Aflăm că viața lui Rajesh este învăluită de un mister care nu îi dă pace nici măcar noaptea. În schimb, prietenia cu Shekhar îi mai alină suferința interioară. Lipsa unei familii îl întristează și mai mult pe Rajesh, dar sprijinul prietenului său funcționează ca o alifie pentru inima rănită de un trecut întunecat. Întâlnirea cu dragostea îi aduce lumina de care avea atâta nevoie și îi înviorează serile pline de neliniște. Însă nimic nu este atât de simplu precum pare, prietenia celor doi urmând a fi supusă la cel mai aprig test: cel al loialității.

Scenele în care Rajesh este mustrat de conștiință, sau din contră, este instigat la luptă, la minciună, la egoism sunt extrem de bine realizate, atât din punct de vedere regizoral, cât și al talentului actoricesc al celui ce interpretează și al replicilor pertinente și solid argumentate. De asemenea, scenele de frământare interioară ale lui Shekhar sunt de aceeași înaltă calitate, spectatorul simțind cu adevărat greutățile prin care acesta trece în încercarea de a împăca și capra și varza.

Cât despre ce am învățat din acest film: nimeni și nimic nu poate înlocui căldura și sprijinul unei familii. Atunci când ai probleme, nimănui altcuiva nu-i va păsa de obstacolele pe care le întâmpini, dar familia, cu precădere mama, nu va putea niciodată privi indiferentă cum copilul ei se îneacă la mal (desigur, vorbesc despre prototipul familiei normale, în care părinții își iubesc copiii și nu le-ar dori răul nicicând, nu despre familiile disfuncționale) – elocventă este scena dintre Rajesh și mama lui Shekhar.

Prietenia adevărată este mai de preț decât orice obiect și nu poate fi cumpărat nici cu cea mai mare avere de pe pământ. Onestitatea, loialitatea, dragostea dintre frați sunt valori care dispar odată cu evoluția sociatății moderne. Dacă acum câteva decenii frații trăiau în bună înțelegere, acum fiecare trăiește pentru sine, urmărindu-și propriile interese și fiind sigur să înșface o bucată mare din tortul moștenirii părințești (dacă se poate tot tortul, cu atât mai bine). Dacă acum câteva decenii, prietenii își împărtășeau mai mult sentimentele și trăirile prin scrisori și întâlniri ocazionale, acum, cu tot cu Facebook, Twitter, Instagram, blog-uri și nu reușim să fin sinceri față de noi, darămite să ținem legătura cu prietenii. Prietenia nu mai are valoarea de altă dată; acum ești prieten cu cineva la apăsarea unui buton și se pare că acel click îi conferă amicului o listă destul de mare cu drepturi, făcându-l uneori să uite că nu doar el beneficiază de ele, ci și interlocutorul. Sinceritatea în prietenie, contrar filmului, este astăzi o utopie. Ne creăm niște vieți virtuale în care simulăm perfecțiunea, atât în înfățișare, cât mai ales în vorbă. Uităm că realitatea bate filmul și că primele gesturi din întâlnirea față-în-față ne dau de gol.

Se pune problema și a loialității în căsnicie, dar și a sacrificiului și respectării preceptelor religioase. Atunci când o tânără se logodește cu cineva și viața acelui tânăr se schimbă magistral, este ea oare capabilă să se autodepășească și să se sacrifice unei existențe în care bucuria prilejuită de căsătorie nu este plenară? Mai rămâne și perspectiva tânărului, care este nevoit să se adapteze unui nou stil de trai. Este oare capabil să-și care singur crucea, eliberându-și jumătatea de sub jurământul loialității sau o va lega de el pentru totdeauna? Va încerca el oare să afle ce își dorește ea sau își va impune propriile decizii fără să-i acorde măcar dreptul la o părere?

Egoismul, lipsa de modestie, disimularea și manipularea sunt noile valori în societatea contemporană, pe care orice om trebuie să le posede pentru a răzbi. De ce? Pentru că a trăi în lumea de azi este asemenea unui război: un război cu cei din jur, dar mai ales cu tine însuți. Și apoi intervine întrebarea: până unde ești capabil să mergi pentru a-ți îndeplini scopurile? Vei depăși limitele? Despre asta vorbește și filmul: despre limite și despre confruntarea cu soarta.

Ar fi extrem de multe aspecte de reliefat, însă nu vreau să transform postarea într-un roman argumentativ. Filmul este mult mai complex decât l-am prezentat eu, însă vreau să-l urmăriți și să descoperiți toate ițele poveștii. Vizionare plăcută! Vă asigur că merită!

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: