Al doilea film al seriei îi are ca protagoniști pe aceeași criminali incompetenți care se pare că nu au învățat nimic din experiența anterioară. Puși pe rele, abia scapă întregi dintr-o urmărire. Cei doi sunt despărțiți în încercarea de a scăpa de polițiști. Iată că astfel, Babban, mai tânărul infractor, își vede în continuare de distracții, dar încearcă să-l găsească pe partenerul și unchiul său, Iftekhar.
Iftekhar nu a pierdut timpul, ci și-a brodat o imagine de aristocrat și încearcă să-și croiască un drum către comunitatea micilor prinți. Participă la întâlnirile poeților locali care se strâng anual la un fel de festival de pețire a aristocratei Begum Para aflată în căutare de soț. Iftekhar al nostru impresionează de la prima întâlnire, dar liniștea lui nu durează mult căci reintră în scenă Babban. Astfel că planurile se schimbă puțin, iar concurența pentru câștigarea inimii distinsei doamne este acerbă. Cineva îi descria perfect pe cei doi bărbați: genul de oameni care se îndrăgostesc lulea în fiecare săptămână și fiecare dragoste este cea MARE, cea ADEVĂRATĂ.
Bineînțeles, cei doi ajung în mijlocul desfășurării unor evenimente care nu se regăsesc în schema lor, dar la care se hotărăsc să ia parte. Ceea ce nu știu ei este că, indirect, o ajută atât pe eleganta Begum Para, cât și pe credincioasa ei servitoare.
Trebuie să recunosc că nu m-a mai surprins jocul dublu al femeilor, singurul lucru pe care voiam să-l aflu era MOTIVUL. Tonul poetic și ușor languros mi-a plăcut, susținut de latura musulmană pe care au ales-o creatorii. Poeziile sunt frumoase, mi-ar fi plăcut să fie mai multe. Melodiile sunt puternic stropite cu aromă sufită, iar costumele de o eleganță incontestabilă și bun gust vădit. Nu mi-a lăsat aceeași impresie plăcută ca primul, dar faptul că au ales să portretizeze moștenirea musulmană a făcut povestea mai interesantă.
Hedwig's Blog 
Comentarii recente: