Visez… la un Institut de Studii Orientale (cu subramură de indianistică)


Zilele acestea visez la ceva atât de măreț încât uneori mi se pare că nici măcar dreptul să gândesc la asemenea lucruri ieșite din comun nu-l am…  mai ales că ele cel mai probabil asta vor rămâne… vise…

Să vă spun și la ce visez…

Visez la re-înființarea Institutului de Studii Orientale; visez la înființarea unei școli de indianistică serioasă; visez la un institut a cărei conducere să nu deturneze fondurile alocate pentru cercetare/cărți, așa cum am înțeles că e moda acum. Visez la un sediu mare, care să aibă loc și pentru administrație, și săli de curs dedicate, săli pentru munca de cercetare, bibliotecă…  Îmi doresc să se predea limbi indiene precum sanscrită, hindi, urdu, bengali, punjabi și de ce nu și limbi dravidiene… Și îmi mai doresc ca profesorii ce ar preda aceste limbi să fi fost școliți în țară (cu stagii de pregătire în afară dacă era nevoie). Visez la o școală de indianistică puternică unde profesorii să fi terminat școli de specialitate, și nu să devină conferențiari pentru simplul fapt că se cunosc cu directorul…

Îmi doresc ca acest institut să aibă și statut de facultate și să poată organiza înscrieri la nivel de licență, masterat și doctorat și mai vreau ca atunci când cineva dorește să meargă mai departe pe calea limbilor indiene să nu i se mai spună „noi nu avem master, du-te în India la studii…”.

Scopul suprem ar fi pregătirea viitoarelor cadre didactice, viitorilor traducători, viitorilor cercetători științifici – și când spun traducători, nu mă refer doar la aceia care stau cu nasul în permise de conducere ori certificate de naștere toată ziulica, ci la cei care aduc mai aproape romancierii Indiei, poeții Indiei, textele sacre indiene. Să se publice și manuale autohtone, scrise de românii noștri, nu să ne bazăm pe materiale redactate acum 30 de ani de indieni. Vreau să se pună umărul la realizarea de dicționare în dulcele grai românesc, nu să fie nevoie de trecerea prin filtrul englezei și pierderea de timp prețios în procesul de lucru. Vreau nenumărați Sergiu Al-Georgi și Theofil Symenschii și în credulitatea mea vreau ca țara să le dea o șansă și să încerce măcar să îi lase să lucreze dacă nu îi respectă. Să nu uităm de cursurile de cultură, religie, istorie, și de ce nu filme. S-ar putea organiza conferințe, simpozioane, sesiuni de referate și comunicări studențești, câte și mai câte – evenimente ce pot fi făcute și cu bani puțini! S-ar revigora și voluntariatul în scopuri cultural-educative, nu-i așa?

 

Vreau să pot să mă specializez în țară! Nu vreau domnule să plec la studii în India. Vreau să învăț în țara în care m-am născut și să muncesc tot pentru ea și oamenii din ea. Nu vreau să mă mai întrebe lumea „de ce nu te duci la studii în India? E mult mai bine acolo și înveți mult mai mult…”. În primul rând, dacă nu ați terminat o facultate de profil (Litere/Limbi Străine) habar nu aveți ce înseamnă studiul unei limbi străine, prin urmare nu aveți cum să comparați. Așa cum eu nu știu ce efort implică învățarea limbajului IT, nici alții nu au cum să își dea seama de implicațiile învățării unei limbi orientale. Revenind la subiect, nu vreau domnule să plec în India la studii; da îmi oferă o bursă, dar dacă eu mă duc cu gândul că vreau să colind țara în lung și-n lat, capul meu numai la studiu nu va sta; în plus, sistemul de învățământ nu e grozav nici acolo (am destule exemple vii care confirmă ipoteza). Tot de tine ține cât înveți, cât de repede și cum… La fel de bine se poate învăța și citind cărți piratate de pe internet (ce să faci dacă nici măcar de cumpărat nu le găsești – PS asta nu înseamnă că susțin în vreun fel acest mod de învățare) și stând cu pixul și hârtia în mână acasă, în țara ta. Mintea ta este aceeași și în România și în India, nu se face nici mai mare, nici mai deșteaptă, nici nu prinde mai repede decât în mod normal (asta numai dacă se inventează până atunci vreo pastilă de stimulare a neuronilor și sinapselor fără efecte secundare…).

 

Singurul lucru pe care nimeni din lumea asta nu mi-l poate fura este: speranța! Așadar, nu-mi rămâne decât să sper că într-o zi, preferabil în viața asta, un temerar (de orice sex) va veni și va pune bazele unei astfel de școli… Am înțeles că se încearcă re-înființarea singurului Institut de Studii Orientale ce a fost ucis la un moment dat, însă din păcate nu știu detalii… (dacă dumneavostră cunoașteți detalii, aș fi interesată să le aflu și eu).

 

Ceea ce putem cu toții face este să ne folosim de tehnologie, de vestita rețea de socializare și să devenim bârfitorii șefi, să răspândim vestea că este nevoie de un astfel de institut și să demonstrăm că există români care iubesc și respectă valorile Indiei, cu tot ce implică ele. Pe cale virtuală, vă rog, dacă țineți la India câtuși de puțin, să folosiți magicul buton „share” dacă sunteți de acord cu ideea. Cine știe, poate la un moment dat cineva va observa acest demers și va deveni îngerul păzitor al indianisticii românești… JAI HIND!

8 Comments (+add yours?)

  1. Olimpia
    May 09, 2013 @ 04:44:13

    Stii ? mi s-a intamplat ca cineva sa” ma puna la punct ” reamintindu-mi , vezi Doamne ! ca un roman adevarat ar trebui sa se gandeasca la tara lui si nu sa bata campii prin Asia….Ma bucur nespus, ca in tara mea, Romania( cum as putea sa uit ca sunt roman?! )sunt destui care bat campii dar cu gratie despre un taram vechi de cand lumea si totusi mereu necunoscut….Succes!

    Reply

    • Hedwig Silver
      May 09, 2013 @ 16:45:33

      știu exact senzația; deși nu mi s-a spus în față (încă) sunt convinsă că am fost privită ca fiind o trădătoare de țară; de vină e globalizarea; în același timp, asta nu înseamnă că nu habar de Eminescu, Slavici, Sadoveanu, Sorescu, Cărtărescu, ori de puțină istorie sau geografie… Mulțumesc pentru urare😀

      Reply

  2. carmen
    May 07, 2013 @ 20:29:41

    istoria ne-a aratat ca doar oamenii cu idealuri inalte si ambitiosi au putut schimba ceva. Sper din suflet ca ideea ta sa prinda cat mai mult la cat mai multi si mai ales la persoanele care au putere de decizie . Sunt multi romani care adora nu numai filmele hindi si daca ar fi mai accesibil nu ar fi de mirare sa isi doreasca sa invete si sa afle mai multe .
    E o lume fascinanta si teribil de interesanta si cum ziceai nu-i musai sa te duci acolo ca sa afli despre ea.
    Eu cred ca daca doresti cu intensitate ceva mai devreme sau mai tarziu vine si realizarea….sigur ca depind si de altii, dar dorinta ta ii poate convinge si pe altii care detin parghiile…

    Reply

  3. Mj Denisa
    May 07, 2013 @ 12:34:08

    `sper ca acest vis sa devina realitate!

    Reply

  4. Mari
    May 07, 2013 @ 08:55:47

    O idee minunata! La fel ca tine si eu sper sa ia fiinta un astfel de institut, ar fi super …

    Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: