Îmi e dor de alte vremuri..


Filmele indiene recent lansate mă dezamăgesc profund. Sunt lipsite de originalitate, de substanță și substrat moral, de strălucirea de altădată. Dramatismul, emoția, suspansul, calitatea de necontestat a melodiilor și măiestria condeiului în ale replicilor și versurilor cântecelor par ca făcând parte dintr-o epocă ce a apus. Și jinduiesc la acele vremuri ca un copil ce privește cu ochii înlăcrimați jucăria preferată, acum prăfuită și stricată.
 
Aiyyaa-2012-Bollywood-Hindi-movie-still-ft.-Rani-Mukherjee-01
 
Se spune că uneori, când te străduiești prea mult, o dai în bară. Se pare că zicala se pretează precum o mănușă filmelor cu pricina. Cred că microbul realismului exagerat și goana către Occident a dus la pervertirea ”viziunii indiene”. Și mă doare sufletul.
M-am săturat să îl văd pe Salman cum își mișcă viguros cureaua, cum saltă handralăi de trei ori cât el la o înălțime considerabilă, după care îi face una cu pământul; mai e și magician pe deasupra: nici măcar o picătură de sânge nu scapă, în schimb sudoarea curge șiroaie – singura dovadă a luptei pe viață și pe moarte. Sunt sătulă de fantome care mai de care mai siliconate (nu, nu la bust mă refer, ci la mască), zburătoare, răzbunătoare sau alte ”-toare”care îl/o aduc pe erou/eroină în pragul nebuniei ca în final, după niște bătăi sângeroase, totul să fie ca nou – nu tu sechele, nu tu coșmaruri, ioc…
E perimat simbolul eroului ce se luptă cu 20 de gagii cu moace de KGB-iști și nu are ”nici pe dracul” – ca să folosesc o expresie colorată. Dar și mai perimat e atunci când face asta pe toată durata filmului! Ce onoarea fetei, ce onoarea familiei, nici vorbă; acum se pune problema sufletului justițiar, un Sherlock ori un Feluda contemporan cu Porsche și Armani; să nu uităm de ochelarii Ray Ban.
 
De melodii, nici nu știu ce să mai spun… Dacă zic limbaj de cartier parcă nu e suficient… Să vedem ingredientele: neapărat un amalgam de instrumente de toate felurile (indiene), adăugăm și câte instrumente occidentale avem la îndemână (nițică pian, chitară) – ce contează că nu se potrivesc prea bine, ”beat” să aibă; scoatem niște voci pe care nu le bagă nimeni în seamă a doua zi; băgăm niște versuri ¾ în engleză și restul de hindi stricată; un nume de fată (ceva ce să dea bine, dar să fie un clișeu cât China de mare) gen Shila, Munni, Baby, Honey, Bunny bla bla; ori dacă nu ne iese rima așa băgăm niște expresii stundențești ca ”ishq wala love” (și ce dacă sunt pleonastice și sună ca naiba… lasă că după ce băgăm linie melodică o să fie ”soooper”) + niște lipici (preferabil Fevicol) = superhit (mai pe românește – ne-a lovit drept în plex, ca să nu zic inteligență). Îmi e teribil de dor de voci divine, de tone de melodii grozave de să nu ai suficientă memorie pe telefon să le păstrezi pe toate, de versuri sensibile, poetice, într-un limbaj romantic cu influențe ce se pretau perfect conjuncturii, de frumusețea ritmului și de lipsa clișeelor și lista e luuuuuuuuuungă…
 
Sunt uimită și într-o oarecare măsură dezgustată de faptul că din ce în ce mai multe filme sunt realizate având în conținut scene sexuale explicite. Chiar nu mă interesează că Emraan Hashmi a sărutat-o pe puicuța X de 20 în Jannat 6; sau că Sunny Leone l-a călărit pe cutărescu în trei rânduri în același film. Evident, că nu sunt mironosiță și nici rușinoasă și sunt conștientă că virgulă ”concepția imaculată” se aplică numai în cazul fecioarei Maria, dar unde a dispărut buna insinuare, acel subînțeles artistic, domnule?! Chiar de ar fi el explicit, dar tot mă aștept să se stingă lumina după primele săruturi și ca talentul regizorului să mă uimească. În altă viață!
 
Ar fi multe detalii de discutat, însă deocamdată atât am avut de scris.
PS:   departe de mine gândul că sunt vreo minte luminată
         Sunt o persoană obișnuită ce părerea și-o arată…
 
 
   
 

12 Comments (+add yours?)

  1. rya sahara
    Apr 29, 2013 @ 21:21:00

    sunt de acord cu voi……….eu ma consolez uitandu-ma la filmele de demult,filme frumoase care m-au ajutat sa inteleg ce inseamna INDIA.ma simt foarte bine cand ma uit la filme de legenda ,cum ar fii;KUCH KUCH HOTA HAI,MOHABBATEIN,KABHIE KHUSHI KABHIE GHAM,VEER ZAARA,si lista poate continua………..ma multumesc cu mostenirea ce ne-au lasatt-o

    Reply

  2. ramona
    Apr 20, 2013 @ 08:45:15

    Ai foarte mare dreptate nimic nu mai e ce a fost acum deja o dau spre filme tip hollywood, cu cat mai multe scene fierbinti, melodii fara nici o rima, iar ceea ce caracteriza odata filmele indiene a ” apus” o data cu trecerea aniilor.

    Reply

  3. floryflory
    Apr 19, 2013 @ 16:15:34

    Sunt 100% de acord cu tine si ai perfecta dreptate, filmele de acum nu mai au acel farmec specific Indiei. Unde a disparut timiditatea fetei si onoarea familiei? Traditia? Culorile? Nu mai exista nimic. NIMIC si asta ma intristeaza ingrozitor. Sa nu mai zic de haine…peste tot numai fuste scurte si bluze pana sub bust😐 . Parca ar face economie la materialele folosite😦 . Unde au disparut saree-urile, salwar-kameez-urile, lengha si bijuteriile, care iti faceau ochii sa-ti iasa din orbite cu splendoarea lor? Inainte, daca eroina venea acasa fara esarfa, păta onoarea familiei; acum nu mai intereseaza pe nimeni acest aspect. Sunt dezamagita. Ca si tie, “imi este dor de alte vremuri…” , imi este dor de filmele din care puteai invata ceva si m-am saturat de aceste filme “moderne”…

    Reply

    • Hedwig Silver
      Apr 19, 2013 @ 16:46:00

      sunt parțial de acord cu ce spui: cred că uneori e prea multă culoare😀 și că materialele atunci când apar sunt de umplutură (adică, uite bre că nu am uitat de tradiție),; cât despre îmbrăcăminte, total de acord cu părerea ta😀

      Reply

  4. carmen
    Apr 19, 2013 @ 16:14:15

    pertinent comentariu…si eu imi amintesc cand descarcam un film si il vedeam de n ori nemaisaturandu-ma sa il vizionez ca pe o pictura de calitate….sa speram ca o sa-si revina si o sa apara din nou un Yash Chopra care sa investeasca in filme de calitate….

    Reply

    • Hedwig Silver
      Apr 19, 2013 @ 16:43:59

      oh da… îmi e dor de foarte multe lucruri și de foarte multe sentimente/reacții… nu e neapărată nevoie de un alt Yashji… ci doar reîntoarcerea la India adevărată

      Reply

  5. Florry
    Apr 19, 2013 @ 13:59:05

    Noi am prins una dintre cele mai bune perioade ale Bollywood-ului, daca nu chiar cea mai buna🙂 Din pacate, aceasta perioada tinde sa treaca… sa vedem ce ne rezerva viitorul.

    Reply

Lasă un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: