ACȚIUNE: O redare a unei povești de dragoste cum nu se poate mai romantică. Nici nu m-aș fi așteptat la mai puțin de la regretatul ”rege al romantismului”. Apreciez faptul că s-a pus accent pe două etape din viața personajului principal, pe schimbarea la nivel emoțional, psihologic – cumulat cu schimbarea la nivel fizic, vestimentar. Așadar, au fost atinse toate aspectele, creionându-se un tot unitar: atitudine, comportament, înfățișare, limbaj etc.
S-a mers mult pe dihotomii: lumină-umbră, entuziasm-tristețe, extrovertit-introvertit, gălăgios-liniștit ș.a.m.d.
S-a utilizat și bine-cunoscutul procedeu de ”povestire în ramă”. E bine că s-a găsit un mod lin de trecere de la una la alta. Toate elementele au o curgere logică, poate exceptând două lucruri: cum a recunoscut-o Akira pe Mira când n-o mai văzuse niciodată, nici măcar în poză; și motivul pentru care Mira îsi părăsește dragostea. Mi se pare tras de păr ca din cauza unui singur incident și respectiv o promisiune (într-un moment de criză, când omul nu gândește limpede) să rupi orice legătură cu jumătatea ta în încercarea de a o proteja. Și tocmai asta trebuia să scârțâie – evenimentul ce declanșează intriga… ?!
Momentele de tensiune sunt bine venite, pentru a nu stropi totul cu prea mult sirop cu iz romantic. Vorba aia, ”de la prea multă miere, ți se apleacă…”
În loc de concluzie, adaug un singur lucru: titlul a fost ales cu măiestrie și rezumă excelent mesajul peliculei – nu voi înceta să te iubesc atât timp cât voi trăi!
MUZICĂ: Sensibilă cred că ar fi cuvântul potrivit. Și aceasta a fost bine împărțită în cele două sfere complementare: molcom, suav – energic, jucăuș. Îl recunosc pe Rahman dintr-o mie; aici a fost cuminte. Mulți sunt de părere că a fost mediocru, însă să nu uităm un lucru – e imposibil ca atât filmul, cât și muzica să fie excelente; trebuie să existe o balanță, altfel se anulează reciproc.
Hedwig's Blog 
Feb 08, 2013 @ 22:30:47
EXCELENT film, EXCEPTIONALA muzica.
Iar eu ma bucur ca in sfarsit, dupa mai bine de 20 de ani, din nou, SRK a sarutat in film si ca norocoasa a fost Katrina…as fi innebunit daca era Priyanka sau Kareena 🙂 As avea multe de spus referitor la film, dar nu stiu cat imi permite spatiul, asa ca reduc la un cuvant…Capodopera !
Referitor la sarut, eu cred ca s-au bucurat amandoi :))
Personal, mai pe gustul meu, fata de Veer-Zaara.
Feb 09, 2013 @ 13:25:32
spațiul cred că e nelimitat
Jan 06, 2013 @ 12:40:47
Foarte frumos filmul…Este excelent. Mie imi place foarte mult Katrina Kaif. 🙂 Fiecare cu preferintele sale in acest domeniu. Srk, de asemenea imi place foarte mult… As revedea filmul acesta in fiecare zi…:-)
Jan 06, 2013 @ 12:48:39
dă-i drumul 😀
Jan 06, 2013 @ 12:56:16
:-)…
Jan 06, 2013 @ 12:08:03
Mie mi-a semanat putin cu Veer-Zaara, in mare zic (unul renunta la dragoste ca sa-i fie bine celuilalt, motivul fetei care ii readuce impreuna). Trebuie sa mai vad o data filmul in orice caz, pot sa zic ca sunt putin dezamagita de scena sarutului, desi se vede ca Srk nu e ‘ in apele lui ‘ in acele momente, mi-ar fi placut ca el sa ramana acel actor special. O problema mai am eu cu Katrina, dar in rest foarte reusit filmul, si muzica mi-a placut foarte mult.
Jan 06, 2013 @ 12:27:03
e tot un yashraj… deci cred că era imposibil să nu semene cu ceva… Katrina (nici mie nu-mi place de ea) a jucat cel mai bine aici, din toate filmele ei…