ACȚIUNE: E un film de nișă, ignorat în mare parte de industria comercială și avidă de profit. Impresionează prin forța mesajului în primul rând și mai apoi prin prestația actoricească a personajului principal – simpatica și băiețoasa Shreya. Se vede de la bun început că vorbim de modernism, o mentalitate occidentalizată – sănătoasă ar spune unii, comparativ cu India înrădăcinată în tradiționalismul bolnav. Și când spun bolnav, fac legătura de fapt cu mesajul puternic, transmis neconvențional, original, într-un mod surprinzător de proaspăt – într-o lume în care filmele devin mult prea predictibile. Merită să aștepți aproape 2 ore pentru acele ultime 15-20 de minute în care ai o revelație, te lovește ideea/mesajul drept în moalele capului. Partea proastă a filmului e monotonismul ce se instalează după prezentarea personajelor și care se ridică precum ceața abia în ultimele minute ale peliculei.
Un lucru de menționat ar fi minunatul spectacol de la școală, extrem de profesionist executat (poate chiar prea mult), însă în același timp de o frumusețe onirică, feerică – total din altă poveste.
Filmul se încheie într-o notă înțeleaptă: ”Aici nu s-a schimbat nimic. Totul… toți ați rămas la fel!”
MUZICĂ: Puțină, dar extrem de plăcută urechii. A fost inserată doar pentru a bucura, nu pentru a lua vreun premiu. Întregește.
Hedwig's Blog 
Comentarii recente: