Pentru melomani


MTV India are un site cu versiuni Unplugged; probabil mulți v-ați mai ”plimbat” pe el. Ideea e că au un sunet de o calitate fantastică! Au și canal de Utube dar e blocat la noi…

Așa că las site-ul oficial: http://mtv.in.com/unplugged/videos.php 

Filme indiene 2012: BARFI! (review)


barfi

ACȚIUNE: O poveste de dragoste neconvențională, la fel de neconvențională precum eroul – Barfi. E amuzantă explicația numelui – care e în sine o altă povestioară. Însă trebuie să recunosc că e unul din cele mai ciudate filme pe care le-am văzut (cel puțin recent). Mi-e imposibil să nu remarc modul unic de introducere în atmosferă – chiar dacă va mai fi vreodată folosit acest procedeu artistic, cinematografic, cu siguranță că nu va mai avea același impact (repet, eu nu am mai văzut un astfel de început până acum, dar asta nu înseamnă că nu există în cadrul altor filme). BRAVO!

Îmi lipsesc replicile, dar mă bucur că încearcă să mă învețe să citesc/înțeleg replicile non-verbale cu sufletul – asta readuce în plim plan inocența copilăriei, puritatea interioară, omul nepervertit, copilul din noi ce nu trebuie să moară…

Sunt multe momente moarte sau comice (stil Chaplin) care uneori îmi par în plus, dar sunt tolerabile. Are și o notă ușor tristă, însă e de așteptat ca o persoană normală să nu se interpună în calea unei iubiri atât de … SPECIALE!

MUZICĂ: Nu e comercială, strict pentru film.

Filme indiene 2012: JALPARI (review)


Jalpari

ACȚIUNE: E un film de nișă, ignorat în mare parte de industria comercială și avidă de profit. Impresionează prin forța mesajului în primul rând și mai apoi prin prestația actoricească a personajului principal – simpatica și băiețoasa Shreya. Se vede de la bun început că vorbim de modernism, o mentalitate occidentalizată – sănătoasă ar spune unii, comparativ cu India înrădăcinată în tradiționalismul bolnav. Și când spun bolnav, fac legătura de fapt cu mesajul puternic, transmis neconvențional, original, într-un mod surprinzător de proaspăt – într-o lume în care filmele devin mult prea predictibile. Merită să aștepți aproape 2 ore pentru acele ultime 15-20 de minute în care ai o revelație, te lovește ideea/mesajul drept în moalele capului. Partea proastă a filmului e monotonismul ce se instalează după prezentarea personajelor și care se ridică precum ceața abia în ultimele minute ale peliculei.

Un lucru de menționat ar fi minunatul spectacol de la școală, extrem de profesionist executat (poate chiar prea mult), însă în același timp de o frumusețe onirică, feerică – total din altă poveste.

Filmul se încheie într-o notă înțeleaptă: ”Aici nu s-a schimbat nimic. Totul… toți ați rămas la fel!”

MUZICĂ: Puțină, dar extrem de plăcută urechii. A fost inserată doar pentru a bucura, nu pentru a lua vreun premiu. Întregește.