INDIA SACRĂ – FRUCTUL ÎNGEMĂNĂRII CREDINŢELOR


© hedwig27silverhenna ©

Orice preluare parţială sau totală a textului din acest articol trebuie să se facă cu acordul autorului sau prin menţionarea sursei.

 

O voce adâncă ce face sufletul să tremure rosteşte incantaţii, versuri sacre din Vedele parcă eterne într-o sanskrită atât de pătrunzătoare încât nici nu e nevoie s-o înţelegi – te laşi dus de val, un fior cald trece prin tot corpul şi parcă ai păşit într-o altă lume în care zeii dansează pe piedestale de marmură sau fac întreceri în care trase de cai maiestuoşi, iar soţiile lor, infinite la număr, stau şi privesc întregul spectacol, împletindu-şi părul lung, precum Gangele, împodobindu-se cu nestemate şi numărând lotuşii de pe lacul din sânul Himalayei.

Bine ai venit în ceea ce urmează să fie o aventură de neuitat: preoţi îmbrăcaţi în veşminte albe, simple ce te conduc pe un drum bătătorit, vechi de secole, dar care te va copleşi peste măsură, căci la fiecare pas vei găsi ceva nou, ceva uimitor, ceva de neuitat…ceva ce vei simţi nevoia să împărtăşeşti!

India reuneşte multe dintre marile religii ale lumii şi le îmbină atât de armonios încât rare sunt acele cazuri în care se nasc mari conflicte. Hinduismul, buddhismul, islamismul, jainismul, sikkhismul, creştinismul, dar şi nenumărate secte şi culte religioase îşi găsesc lăcaşul în oceanul ce poartă numele India. Precum în pictură, unde ne folosim de punct şi linie pentru a contura un chip, aceste religii sunt conturul, faţa, însă mai importante şi incitante sunt toate acele linii şi puncte care prin îngemănare, alăturare, suprapunere sau identificare construiesc oniricul univers al mitului, legendei, poveştilor, eroilor.

Religia, spiritualitatea, sunt doi piloni în cultura indiană fără de care lumea ar fi gri sau chiar inexistentă. Sunt stâlpii care susţin întreaga greutate, în complet echilibru, de la nord la sud şi de la est la vest şi completează tabloul, fiind culoarea ce dă viaţă operei de artă.

De la cel din care a luat naştere lumea – Brahma – până la cel care a distrus-o – Shiva – totul se desfăşoară cu o ciclicitate atât de desăvârşită încât şi cuantica lui Einstein se pleacă în faţa ei. Fie că este vorba despre Ganesha – zeul elefant -, patronul artelor şi înlăturătorul obstacolelor – Krishna, zeul cu piele albastră ce cântă la flaut sau tovarăşele lor – Lakshmi, zeiţa bogăţiei; Parvati cea divină; Kali cea înfricoşătoare – India înseamnă mult mai mult decât atât!

Templu lângă templu, râuri de oameni mărşăluind pe cele mai aglomerate artere, în inima tarficului marilor oraşe repetând parcă la nesfârşit numele zeului iubit – Jai Maa Durga! – procesiuni funerare într-un alb orbitor, ce-ţi dă senzaţia că ai fost teleportat în Paradis, chioşculeţe pline până la refuz cu obiecte de cult – de la vase în care se pun ofrande, până la ghirlande cu flori – statui ale zeilor scufundate în mare, lămpi plutind pe ape la vreme de sărbătoare, miresme dintre cele mai variate – nuci, betel, cocos, lapte, uleiuri, cardamon, chimen, curry – muzica alertă ce-l îmbie pe trecător, îi fură atenţia doar pentru o clipă, îndeajuns cât să descopere cui îi era închinat imnul – Aarti Kunj Bihari Ki…  – spectacol de lumină, culoare şi sunet – asta este doar India hindusă!

Moschei impunătoare de pe vremea mogulilor, cu arcade şi minarete din marmură şi gresie într-un contrast coloristic izbitor – adesea roşu şi alb – voci răsunătoare din megafoane ce recită evlavios versete din Sfântul Q’uran, mii de suflete ce după curăţirea în apa din fântâna interioară se prosternează în faţa lui Allah cel milostiv şi păsări ce întregesc serenitatea întregului ansamblu şi adaugă nota de pace atât de importantă în epoca contemporană; este imposibil să ignori melodiile coborâte parcă din însăşi grădina atotputernicului Allah, bărbaţi cu diferite instrumente adunaţi în cerc, oferind un plus de originalitate înţelesului de credincios; sufismul la el acasă  – India musulmană!

Apoi temple care mai de care mai împobodobite, cu turnuri falnice ridicându-se în soarele arzător de vară sau simple, fie din gresie, marmură, lemn sau chiar acoperite cu aur, în inima oraşului sau în mijlocul naturii cu aceeaşi atmosferă meditativă ce constituie un refugiu, departe de forfota zilnică, departe de sărăcie şi griji, izolat de mizeria umană, un loc în care chiar şi pentru o clipă eşti un om mai bun – India jaină, buddhistă, sikh!

Şi familiarele catedrale creştine ce nu se lasă cu nimic mai prejos de arhitectura încărcată a Indiei, cu influenţa portugheză ori britanică bine conturată, îi aduc aminte profanului că, da, în mijlocul unui mozaic religios şi nu numai, creştinii sunt bineveniţi să-l venereze pe Iisus Hristos şi împreună, umăr lângă umăr, să ia parte la miracolul naşterii (chiar dacă nesemnificativ pentru celelalte religii) – Crăciunul – India creştină!

Mister, secrete, atmosferă ce trimite către meditaţie, lucruri ce aparent depăşesc înţelegerea umană, dar care sunt atât de adânc înrădăcinate în conştiinţa indianului încât îi vrăjesc pe cei care ajung să se bucure de experienţa indiană, oricât de scurtă ar fi ea!

Yoga, o parte importantă din spiritualitatea indiană a pătruns în Occident şi cu tentaculele ei invizibile s-a înfăşurat strâns în jurul oamenilor, aşa încât milioane urmează cu stricteţe, dar cu o plăcere imensă, stilul de viaţă al vechilor sihaştri.

Viaţa are alte conotaţii în spiritualitatea orientală. Precum lumea care ia naştere pentru ca mai apoi să fie distrusă din nou într-un ciclu normal şi benefic, aşa şi miracolul vieţii este retrăit de câte ori este nevoie pentru a-ţi îndrepta greşelile, a cunoaşte adevărul suprem şi a ieşi din cercul vicios; fenomenul poartă un nume deja familiar – reîncarnare! 

Tabloul nostru capătă contur şi este aproape gata; mai lipsesc accentele ce îi vor da viaţă.

Textele sacre – Vedele, Upanişadele, Puranele, Bhagavad Gita şi amrile epopei Mahabharata şi Ramayana – instrumentele muzicale ce desăvârşesc actul devoţional – sitar, veena, tabla, damru şi multe altele – obiectele necesare pentru oferirea ofrandelor  – flori, ulei, lapte, cocos, prafuri colorate – şi toate festivalurile care au loc zilnic în câte un colţ al Indiei împreună cu cei care slujesc la buna lor desfăşurare – preoţi, imami, guru, îndrumători spirituali sau orice alt nume ar purta ei – dau naştere naţiunii cu minunatul nume de INDIA!

Mark Twain spunea pe bună dreptate că „India are două milioane de zei şi îi venerează pe fiecare. În religie, toate celelalte ţări sunt sărace; India este singura milionară!”

 

articol publicat în 2010 pe www.namasteindia.ro

2 Comments (+add yours?)

  1. MARI
    Apr 08, 2011 @ 19:19:07

    Un articol foarte frumos si interesant!

%d bloggers like this: